Niraparib, tratamentul care prelungește viața în cancerul ovarian în stadiul 4 sau recidivat, a fost aprobat

La 27 martie 2017, FDA a aprobat niraparibul (denumire comercială Zejula®) pentru tratamentul de întreținere al adulților cu cancer ovarian, de trompă uterină sau peritoneal primar, ale căror tumori se micșoraseră complet sau parțial (răspuns complet sau parțial) după chimioterapie pe bază de platină, dar boala recidivase ulterior.

Niraparibul blochează calea PARP și împiedică celulele canceroase să își repare DNA, încetinind sau oprind astfel creșterea tumorii

Niraparibul este un inhibitor al poli ADP-riboz polimerazei (PARP), enzimă implicată în repararea DNA deteriorat (mecanismul detaliat este prezentat la sfârșitul articolului).

Siguranța și eficacitatea niraparibului au fost evaluate printr-un studiu ce a inclus 553 de paciente cu cancer ovarian epidermal, de trompă uterină sau peritoneal primar recidivat, tratate anterior de cel puțin două ori cu chimioterapie pe bază de platină și cu răspuns complet sau parțial la ultima astfel de chimioterapie, un studiu clinic . În studiu, pacientele au fost testate printr-un test aprobat de FDA pentru a stabili prezența unei mutații genice specifice BRCA, o mutație germinală . La pacientele cu și fără mutație germinală BRCA s-a măsurat durata fără creșterea cancerului după tratament (supraviețuirea fără progresie). La pacientele cu mutație BRCA, supraviețuirea medie fără progresie a fost de 21 de luni în brațul cu niraparib și 5,5 luni în cel cu placebo. La pacientele fără mutație germinală BRCA, aceasta a fost de 9,3 luni în brațul cu niraparib și 3,9 în cel cu placebo (tratament fără substanțe active). Așadar, niraparibul a prelungit semnificativ viața pacientelor atât cu, cât și fără mutație BRCA. Beneficiul este însă mai evident la cele cu mutație BRCA.

Reacțiile adverse ale niraparibului includ niveluri scăzute ale globulelor roșii (anemie), trombocitelor (trombocitopenie) și globulelor albe (neutropenie sau leucopenie), palpitații, greață, constipație , vărsături, durere/balonare abdominală, leziuni bucale (mucozită), diaree, indigestie (dispepsie), uscăciunea gurii, slăbiciune , apetit redus, infecție urinară, probleme hepatice (creșterea AST / ALT), dureri musculare (mialgie), dureri de spate, articulare (artralgie), cefalee, amețeli, gust neobișnuit, insomnie, anxietate, simptome asemănătoare răcelii (nazofaringită), dificultăți respiratorii, tuse, erupție cutanată și tensiune arterială crescută (hipertensiune).

Deoarece celulele canceroase se divid mult mai mult și mai repede decât cele normale, apar mai multe leziuni DNA, adică mutații. Când DNA este deteriorat, diferite mecanisme intracelulare se activează pentru a repara leziunea sau, dacă repararea nu este posibilă, celula intră în apoptoză. Atât PARP, cât și BRCA participă la repararea DNA. Când în cancerul ovarian se folosește niraparib, un inhibitor PARP, celula canceroasă își pierde parțial capacitatea de a repara DNA. Dacă aceste celule au și o mutație BRCA, capacitatea de a-și repara DNA și de a rămâne nemuritoare scade mult mai mult.