Osimertinib a primit aprobarea FDA după chimioradioterapie în cancerul pulmonar în stadiul 3

La 25 septembrie 2024, Administrația pentru Alimente și Medicamente din SUA (FDA) a aprobat, pentru pacienții fără progresie în timpul sau după chimioradioterapie pe bază de platină și cu tumori care prezintă deleții ale exonului 19 EGFR sau mutații L858R ale exonului 21 , în cancerul pulmonar fără celule mici (NSCLC) local avansat, inoperabil (stadiul 3), osimertinib (Tagrisso, AstraZeneca) .

Prin această aprobare, osimertinib a primit aprobarea FDA în toate stadiile cancerului pulmonar cu anumite mutații EGFR.

Cancerul pulmonar fără celule mici în stadiul III nerezecabil este stadiul în care cancerul s-a răspândit în plămân și în ganglionii limfatici din jur, dar nu poate fi îndepărtat complet chirurgical. Din cauza extinderii sale, operația nu este de obicei posibilă, iar opțiunile sunt în general limitate la chimioterapie, radioterapie și alte metode după chimioradioterapie, precum imunoterapia cu durvalumab .

Primul tratament aprobat după chimioradioterapie în cancerul pulmonar în stadiul 3 cu mutație EGFR

Mutațiile EGFR sunt modificări genetice care declanșează creșterea necontrolată a celulelor canceroase și răspândirea rapidă a cancerului. Osimertinib este un inhibitor al tirozin-kinazei de generația a treia, care inhibă creșterea tumorii în special la pacienții cu NSCLC cu deleții ale exonului 19 EGFR sau mutații L858R ale exonului 21.

Aprobarea FDA pentru osimertinib , substanța activă din Tagrisso, îl face în cancerul pulmonar fără celule mici în stadiul 3 cu mutație EGFR , la pacienții fără progresie după chimioradioterapie, primul tratament aprobat în această situație.

Înaintea acestui studiu

Până la acest studiu, tratamentul standard după chimioradioterapie pentru NSCLC inoperabil în stadiul III cu mutație EGFR era durvalumab. Acesta era administrat ca imunoterapie timp de 1 an după chimioradioterapie. Totuși, se știe că durvalumab are eficacitate limitată în boala cu mutație EGFR și, în general, nu este utilizat la acești pacienți. De aceea se consideră că osimertinib poate fi o opțiune mai eficientă pentru acest grup.

Aprobarea FDA bazată pe studiul LAURA

Studiul LAURA, aplaudat în picioare la ASCO 2024, poate fi rezumat prin 3 aspecte importante:

1. Creștere spectaculoasă a supraviețuirii fără progresie:

Studiul LAURA a arătat că, la pacienții cu cancer pulmonar fără celule mici (NSCLC) inoperabil în stadiul III, EGFR-pozitiv, osimertinib a prelungit mediana  supraviețuirii fără progresie  față de placebo  cu 33,5 luni , până la 39,1 luni (39,1 luni  față de  5,6 luni). Datele înseamnă o reducere de 84% a riscului de progresie sau deces. Această creștere spectaculoasă îmbunătățește semnificativ calitatea vieții și durata supraviețuirii pacienților.

2. Un nou tratament standard pentru pacienții cu mutație EGFR:

Rezultatele au transformat osimertinib în noul standard după chimioradioterapie pentru NSCLC în stadiul III cu mutație EGFR. Având în vedere eficacitatea limitată a durvalumabului în această boală, osimertinib oferă o opțiune mai eficientă pentru grupul respectiv și produce o schimbare majoră a protocoalelor terapeutice.

3. Reducerea metastazelor cerebrale:

În timpul studiului s-a observat că osimertinib a redus semnificativ apariția unor leziuni noi și, în special, a  metastazelor cerebrale . Acestea au apărut la 29% dintre pacienții cu placebo, față de 8% dintre cei cu osimertinib. Rezultatul îmbunătățește semnificativ calitatea vieții și subliniază efectul protector al osimertinibului asupra metastazelor cerebrale.

Detaliile studiului

În studiu, 216 pacienți cu NSCLC în stadiul III cu mutație EGFR, fără progresie, au fost randomizați la 80 mg osimertinib (143 de pacienți) sau placebo (73 de pacienți). Caracteristicile inițiale au fost în general echilibrate între brațe, cu o distribuție în mare parte egală a subtipurilor stadiului III.

Pacienții au fost stadializați prin biopsie sau CT și RMN pentru confirmarea absenței metastazelor cerebrale. Investigațiile imagistice de urmărire au fost repetate periodic.

Supraviețuirea fără progresie la 12 luni, evaluată prin analiză centrală independentă în orb, a fost de 74% cu osimertinib și 22% cu placebo. La 24 de luni, valorile au fost 65% și, respectiv, 13%.

Beneficiul supraviețuirii fără progresie s-a menținut în multe subgrupuri, dar a fost semnificativ statistic numai la participanții asiatici, care reprezentau peste 80% din fiecare braț.

Deși datele sunt imature, osimertinib arată și o tendință de îmbunătățire a supraviețuirii globale, dar aceasta este neclară deoarece 81% dintre pacienții cu placebo au trecut la osimertinib după progresie. Rezultatele mature sunt așteptate în 2 ani.

Doza recomandată de osimertinib este de 80 mg o dată pe zi până la progresie sau toxicitate inacceptabilă, cu sau fără alimente.

Concluzii și comentarii

Testarea mutațiilor EGFR a devenit „esențială acum pentru asigurarea tratamentului optim în stadiul III”. Aproape o treime dintre pacienții cu NSCLC se prezintă în stadiul III, iar majoritatea sunt inoperabili. Aproximativ o treime dintre aceștia au mutație EGFR.

Placebo a fost un comparator corect în acest studiu. Standardul actual este durvalumab timp de 1 an după chimioradioterapie. Totuși, deoarece nu este eficient în boala cu mutație EGFR, în general nu se utilizează în această situație.

Dacă pacienții de control ar fi primit durvalumab, ar fi trebuit să aștepte progresia pentru administrarea sigură a unui inhibitor al tirozin-kinazei EGFR (TKI), ceea ce nu ar fi fost în interesul lor.

În timpul studiului, 68% dintre pacienții cu placebo au dezvoltat leziuni noi, dintre care 29% erau metastaze cerebrale. Leziuni noi au apărut la 22% dintre cei cu osimertinib, dintre care 8% erau cerebrale.

Pneumonita de iradiere, cel mai frecvent efect secundar, a apărut la 48% cu osimertinib și la 38% cu placebo. Erupțiile cutanate, diareea și alte efecte cunoscute ale TKI au fost, de asemenea, mai frecvente cu osimertinib.

Efecte secundare legate de tratament de grad 3 sau mai mare au apărut la 13% dintre pacienții cu osimertinib și la 3% dintre cei cu placebo. În total, 8% dintre pacienții cu osimertinib au dezvoltat boală pulmonară interstițială; majoritatea cazurilor au fost de grad redus, dar o persoană a decedat.

Din cauza efectelor secundare, aproximativ jumătate dintre pacienți au avut întreruperi ale administrării osimertinibului, iar o minoritate l-a oprit definitiv.

Tratamentul de lungă durată și costul

Pacienții au fost tratați cu osimertinib până la progresie, nu pentru o perioadă limitată, ca în studiile EGFR TKI anterioare. Această abordare ridică posibilitatea, deși incertă, a tratamentului pe viață.

Tratamentul până la progresie acceptă faptul că NSCLC inoperabil în stadiul III nu poate fi vindecat la majoritatea pacienților. Totuși, un număr mic ar putea să nu aibă nevoie de tratament, aspect important deoarece medicamentul costă aproximativ 180 de mii de TL pe lună.

În concluzie, osimertinib reprezintă un progres important în tratarea NSCLC inoperabil în stadiul III cu mutație EGFR. Rezultatele LAURA arată că prelungește semnificativ supraviețuirea fără progresie și este acceptat ca nou standard terapeutic. Aceste rezultate oferă mari speranțe pentru îmbunătățirea calității vieții și extinderea opțiunilor. Reducerea metastazelor cerebrale și tendința favorabilă de supraviețuire globală întăresc eficacitatea osimertinibului în acest grup.

Gestionează preferințele pentru a vedea conținutul extern