Păstrarea și reconstruirea sexualității la femeile și bărbații cu cancer

Viața sexuală în cancer a revenit în atenție la reuniunea anuală din San Francisco a 2 asociații internaționale oncologice (MASCC/ISOO). Experții au discutat problemele frecvente, abordările terapeutice și strategiile necesare unei vieți sexuale sănătoase după cancer. Subiectul a fost abordat separat pentru bărbați și femei. Am încercat să prezentăm opiniile și experiențele specialiștilor.

Problemele vieții sexuale la bărbații cu cancer

Deși nu apar la toți, disfuncțiile sexuale se pot manifesta în timpul și după tratamentul cancerului din cauza terapiilor sau factorilor psihologici. Pot exista probleme de erecție, reducerea libidoului (dorinței sexuale), probleme de ejaculare, orgasm dureros și întârziat sau ejaculare precoce. O asemenea problemă poate aduce reducerea satisfacției sexuale, îngrijorări privind identitatea sexuală, evitarea sexualității (confundată adesea cu pierderea impulsului sexual) și reducerea satisfacției generale în relație (căsătorie sau alta). Asigurarea bunăstării vieții sexuale și relației după o boală dificilă este importantă pentru profesioniștii domeniului și cei care îi sprijină. Posibilitatea discutării subiectului cu profesioniști este esențială. Boala însăși și tratamentele pot provoca aceste probleme, alături de percepțiile culturale și anxietate sau depresie . De aceea, pacientul trebuie informat despre problemele sexuale care pot apărea în urma cancerului și tratamentului. De exemplu, trebuie explicată posibilitatea problemelor de erecție după prostatectomie radicală sau, dacă tratarea cancerului va duce la testosteron scăzut ori probleme reproductive permanente, aceste discuții trebuie purtate înainte…

Pentru sănătatea sexuală, comunicarea dintre pacient și medic este esențială. Un studiu global despre comportamentele sexuale a arătat că pacienții adresau întrebări medicilor de familie în proporție de %12-14, iar cel mai frecvent motiv pentru care nu preferau să întrebe era că „nu doreau să îi pună pe medici într-o situație jenantă” .

La pacienții potriviți, suplimentarea testosteronului este un alt subiect subliniat. La pacienți, verificarea nivelului de testosteron este recomandată. Se știe și că nivelurile mici nu provoacă doar pierderea impulsului sexual și erecție insuficientă, ci pot fi factori de risc și pentru boli cardiace, osteoporoză (pierderea masei osoase) și diabet.

Experții au mai precizat că, în furnizarea serviciilor de sănătate sexuală, indiferența, judecarea și intoleranța sunt cele mai mari greșeli. Totuși, pregătirea medicală actuală pare să nu le permită medicilor o abordare suficient de bună în acest domeniu.

Sănătatea sexuală la femeile cu cancer

În tranziția spre menopauză după tratamente oncologice, simptomele vasomotorii precum bufeurile pot fi severe, fiind frecvente mai ales sub tratamente hormonale precum tamoxifenul sau inhibitorii de aromatază. La femeile cu cicluri menstruale, tratamentul poate afecta funcția ovariană. Pacientele intrate la menopauză care primesc tratament hormonal pentru efectele ei tind să îl oprească atunci când sunt diagnosticate cu cancer mamar sau ginecologic . Bufeurile, în afara pacientelor cu cancer, se tratează tot prin hormoni. Însă femeile cred că hormonoterapia provoacă sau poate provoca cancer. Trebuie știut că, în afara celor cu cancere hormonodependente, celelalte femei nu trebuie să se îngrijoreze în această privință. Există și abordări nehormonale. Începerea în doze mici a unor opțiuni precum antidepresivele (în special venlafaxina), gabapentina sau acupunctura îmbunătățește aderența la celelalte tratamente.

Îngustarea și uscăciunea vaginală și reducerea libidoului (dorinței sexuale) sunt probleme care apar după tratamente. După radioterapia pelvină poate apărea îngustarea vaginului, pentru care dilatatoarele vaginale (dispozitive de lărgire) reprezintă o opțiune.

S-a precizat că multe paciente pot cere ajutor pentru uscăciunea vaginală, dar doresc în special produse fără hormoni. În SUA există multe produse, însă multe nu sunt adecvate, mai ales prin echilibrul Ph și osmolalitate; cele necorespunzătoare nu trebuie utilizate. Pentru raporturile dureroase pot fi folosite și produse compatibile cu Ph care conțin anestezice locale precum lidocaina.

Aplicarea locală de estrogen în vagin poate crește fluxul sanguin vaginal, secrețiile și lubrifierea și sensibilitatea vaginală. În acest scop, Prasterone (dehidroepiandrosteron vaginal), care conține estrogen, a fost aprobat de Administrația pentru Alimente și Medicamente din SUA (FDA). A îmbunătățit simptomele femeilor cu sindrom genitourinar al menopauzei fără creșterea hormonilor sistemici, însă nu există date publicate despre utilizarea la femeile cu cancer mamar care iau inhibitori de aromatază. Mulți oncologi sunt totuși confortabili cu estrogenul local vaginal, chiar și la paciente cu receptori hormonali pozitivi care iau inhibitori de aromatază. La prescrierea hormonilor locali trebuie mereu avută în vedere absorbția, care variază după substanța activă. Dacă femeia are simptome vaginale și vulvare, tratamentul hormonal local trebuie limitat la vulvă, deoarece aceasta este mai puțin vascularizată decât vaginul.

Potrivit lui Rowen, uscăciunea și durerea vaginală trebuie tratate întotdeauna înainte de abordarea pierderii libidoului. După înlăturarea durerii, utilizarea în afara indicației aprobate a antidepresivelor precum bupropion și buspironă poate fi acceptabilă, acestea având o anumită eficacitate în îmbunătățirea dorinței.

Flibanserina a crescut dorința sexuală față de placebo în studiile clinice și a fost primul medicament aprobat FDA pentru libidoul scăzut la femeile premenopauzale (înainte de menopauză). Potrivit lui Rowen, „Nu există motiv să credem că medicamentul va provoca probleme pacientelor noastre cu cancer, deoarece nu afectează bolile hormonale.” Nu este încă aprobat pentru femeile în postmenopauză (intrate la menopauză), însă apar dovezi că ar fi eficient și aici.

Femeile se plâng de dorința scăzută, nu de lipsa sexului satisfăcător

În iunie 2019, FDA a aprobat bremelanotida, un agonist al receptorului melanocortinei 4, pentru femeile premenopauzale. Administrat prin injecție automată, agentul a îmbunătățit funcționarea sexuală și a crescut satisfăcător evenimentele sexuale ale femeilor în studiile clinice.

„Cred că există o problemă în definirea evenimentelor sexuale satisfăcătoare, deoarece femeile nu se plâng la mine că nu au sex satisfăcător. Se plâng că au dorință scăzută; dorința de sex este cel mai important lucru pentru femei” , a spus. „Avantajul bremelanotidei față de flibanserină este că reprezintă un medicament pentru o singură noapte.”

Rowen a precizat că, din păcate, nu există încă un tratament aprobat FDA pentru femeile după menopauză, dar cele mai solide date susțin utilizarea testosteronului în afara indicației aprobate.

Potrivit lui Rowen, „Mulți oncologi și radioterapeuți știu că este important, dar adesea nu au timp să discute. Aici colaborarea cu un coleg mai familiarizat cu vaginul și vulva, mai ales cu un ginecolog, are un rol important.”

A mai precizat că planul terapeutic trebuie să țină cont de aspectele emoționale și fizice ale sexualității. Trebuie gândit felul redefinirii sexualității pentru pacienții care au încheiat tratamentul. Rowen a spus: „Unele dintre aceste femei nu vor putea avea raporturi sexuale” . „Concentrarea pe raportul sexual este, în general, o mare problemă; există și alte căi prin care oamenii pot fi intimi.”

În concluzie, reuniunea a stabilit că discutarea sănătății sexuale la pacienții cu cancer este foarte importantă, în special informarea despre felul în care boala și tratamentele pot afecta sexualitatea și comunicarea adecvată fiind esențiale.