Primele rezultate randomizate ale terapiei cu lutețiu în tumorile neuroendocrine pancreatice

Tumorile neuroendocrine (NET) pornesc din celulele endocrine producătoare de hormoni și din celulele nervoase ale sistemului neuroendocrin. Deși adesea evoluează lent, se pot răspândi și rapid, dezvoltându-se diferit în funcție de localizare și hormonii secretați (vedeți Tumorile neuroendocrine: simptome, stadii și tratament).

Anual, aproximativ 2,5 - 5 din fiecare 100000 persoane sunt diagnosticate cu NET. Cele mai frecvente organe de origine sunt stomacul, pancreasul, intestinul subțire, tiroida, plămânul și prostata. Tumorile sunt numite după organul de origine, de exemplu tumoră neuroendocrină gastrică sau pancreatică.

Tumorile neuroendocrine pancreatice, numite și tumori ale celulelor insulare, sunt cancere rare ale țesutului endocrin pancreatic. Pot provoca numeroase simptome secretând hormoni peptidici precum insulina, gastrina, glucagonul și peptidul intestinal vasoactiv. Totuși, între 50 și 75 la sută dintre NET pancreatice sunt asimptomatice, adică nu sunt asociate unui sindrom hormonal.

Tumorile neuroendocrine pancreatice sunt în general rare, cu o incidență anuală de ≤1 caz la 100000 persoane, și reprezintă între 1 și 2 la sută dintre toate tumorile pancreatice.

Celulele canceroase neuroendocrine sunt clasificate în funcție de prezența sau absența unui tip de receptor pentru somatostatină , acest receptor determinând clasificarea în tumori neuroendocrine pozitive sau negative pentru receptorii de somatostatină.

La ESMO 2022 au fost prezentate date promițătoare din primul studiu multicentric randomizat de fază II al terapiei cu radionuclizi a receptorilor peptidici (PRRT) în tumorile neuroendocrine pancreatice avansate (PNET).

Medicament țintit versus terapie cu radionuclizi

În OCLURANDOM, supraviețuirea fără progresie a fost mai lungă la pacienții cu lutețiu-octreotat decât la cei cu sunitinib.

Lu-DOTA-TATE este prima PRRT pentru NET gastroenteropancreatice avansate pozitive pentru receptorii de somatostatină, aprobată de EMA (2017) și FDA din SUA (2018). Deși rareori curativă, s-a demonstrat că PPRT ajută la ameliorarea simptomelor și calității vieții, micșorarea leziunilor tumorale și încetinirea progresiei bolii.

OCLURANDOM a fost conceput pentru a evalua eficacitatea antitumorală a PRRT cu 177lutețiu-octreotat față de sunitinib la pacienți cu NET pancreatice avansate, progresive, inoperabile și cu scintigrafie pozitivă pentru receptorii de somatostatină (SSTR). Scorul de performanță ECOG de 0-2 și progresie documentată în 1 an înainte de studiu au fost criterii pentru pacienții tratați anterior, randomizați 1:1 (repartizați aleatoriu) la OCLU (lutețiu-octreotid) sau sunitinib.

Studiul și-a atins obiectivul principal, cu o supraviețuire fără progresie semnificativ mai lungă în 12 luni pentru PRRT cu OCLU. Rata supraviețuirii fără progresie în brațul OCLU la 12 luni a fost de 80,5% cu OCLU, față de 42% cu sunitinib la 11 luni.

Figură: Supraviețuirea fără progresie cu 177lutetium-octreotate (OCLU) față de sunitinib în OCLURANDOM, la pacienți cu tumori neuroendocrine pancreatice avansate, progresive, inoperabile și scintigrafie pozitivă pentru receptorii de somatostatină.

Dintre cei 84 pacienți incluși, cu vârsta medie de 63 ani și 52% femei, 37% aveau afectare hepatică, 20% sindrom funcțional și 43% primiseră două sau mai multe tratamente sistemice.

Reacții adverse grave de gradul 3. - 4. au apărut la 44% dintre pacienții din brațul OCLU și la 63% din brațul sunitinib.

Cele mai frecvente reacții adverse și ratele lor au fost (OCLU față de sunitinib):

• Scăderea numărului celulelor sanguine (12% față de 23%)
• Tulburări digestive (12% față de 21%)
• Hipertensiune (12% față de 19%)
• Oboseală (7% față de 12%)

Tratamentul a fost întrerupt din cauza reacțiilor adverse la 5% dintre pacienții cu OCLU și la 21% dintre cei cu sunitinib.

Concluzie

Deși primele rezultate clinice OCLU în tumorile gastroenteropancreatice pozitive pentru receptorii de somatostatină au fost publicate în 2003, lipseau studii randomizate privind rezultatele clinice relevante. Din cauza acestei lipse, Ghidul ESMO 2020 și ghidurile Societății Europene pentru Tumori Neuroendocrine preferă agenți moleculari țintiți precum everolimus sau sunitinib și chimioterapia sistemică; PRRT putea fi luată în considerare abia după eșecul lor. Studiul actual acoperă deci un gol important, în ciuda limitărilor precum eterogenitatea tratamentelor anterioare.