Sindromul de epuizare! Să privim și viața oncologilor

Atât în lume, cât și în țara noastră, tratamentul cancerului aduce experiențe foarte dificile medicilor care gestionează boala. Oncologia se schimbă și evoluează foarte repede. Pacienții și apropiații pot ajunge la prăbușire psihologică și socială. Medicul are stresul gestionării corecte, necesitatea urmăririi progreselor rapide, aprobărilor de medicamente și procedurilor legale, dar și propria familie, viață și așteptări... Așteptarea ca el să gestioneze perfect acest proces haotic și complex poate provoca sentimentul de epuizare.

Pacienții au firesc mari așteptări: medicul să îi abordeze cât mai bine și conștiincios, să caute și să ofere cele mai bune tratamente din lume. Povara acestor așteptări este grea. Medicul trebuie să se actualizeze permanent, să găsească informațiile corecte și recente și să depășească procese medicale și legale pentru accesul pacientului la cel mai bun tratament. Sunt necesare sacrificii mari. Nu trebuie însă uitat că și oncologii sunt oameni. După luni sau ani împreună, ajungi să îți iubești pacienții ca pe membri ai familiei, exact cum își doresc și ei. Medicii care gestionează conștiincios mulți pacienți pot întâmpina dificultăți. Timpul redus pentru familie, dimensiunea emoțională și dificultatea accesului la informații sunt foarte solicitante și duc la stres. Denumirea medicală a acestui stres este sindromul de epuizare. Procese similare există în toate clinicile oncologice și în viața oncologilor. Un studiu american recent a arătat că %45 dintre oncologi au diferite grade de epuizare.

ESMO La Congresul din 2015 au fost discutate 2 studii. Primul a inclus 2998 de oncologi americani, care lucrau în medie 57 de ore săptămânal și vedeau 52 de pacienți. La %45 s-au găsit semne de epuizare, de diferite grade, sursa 1. Celălalt studiu a inclus oncologi europeni tineri, la care proporția era mai mare: %75 aveau diferite semne de epuizare (2).

Estimăm însă că problema este mai frecventă la medicii turci decât în America și Europa, din cauza numărului mai mare de pacienți, proceselor medicale și legale numeroase, lipsei personalului auxiliar și pregătirii insuficiente, precum și așteptării ca medicii să acopere multe lacune.

Ce pot face pacienții pentru medicii de la care așteaptă efortul maxim?

Pacienții doresc firesc să aibă încredere în medici, iar în condițiile actuale și medicii doresc încredere în pacienți. Când criticăm și semnalăm lipsuri sau greșeli, trebuie să ținem minte că medicii sunt oameni cu emoții, ai căror membri de familie sau chiar ei înșiși pot avea cancer. Trebuie apreciați pentru lucrurile bune și, când este cazul, să le mulțumim. Volumul de muncă și timpul de așteptare nu depind întotdeauna de ei. Nu este mereu posibilă salvarea vieții în cancer; gestionarea bună a timpului rămas și o ultimă călătorie fără durere, suferință și demnă de om au și ele mare valoare. Puteți să îi înțelegeți și apreciați pe medicii care vă îndrumă în monitorizarea și tratamentul dificil, să le arătați încredere și să vă deschideți mai mult inima.

Studiile arată rate de epuizare de %60-70, mai evidente în special la oncologii tineri

Oncologia medicală din țara noastră are o istorie și o maturizare de 20-30 de ani. Există acum peste 500 de oncologi medicali, majoritatea tineri. Nu uitați că, pe câtă nevoie aveți de ei, pe atât au și ei nevoie de solidaritate cu dumneavoastră.

Ceea ce ne protejează cel mai mult de epuizare este iubirea pentru oameni, onoarea reușitelor, satisfacția muncii și reacțiile pozitive. Pentru a vă putea sprijini mai mult, medicii trebuie să rămână cât mai departe de epuizare.

Ca medic care lucrează foarte intens, spun clar că principalele lucruri care mă protejează sunt reacțiile pozitive ale pacienților, ceea ce împărtășiți cu căldură și înțelegerea și sprijinul familiei mele.

În numele tuturor oncologilor din țară, vă invit să îi înțelegeți și să colaborați cu medicii care vă însoțesc în această călătorie dificilă.

• Organizați-vă pentru a face față epuizării!
• Încă nu aveți un mentor? Ce este mentoratul?
• Cum ar trebui să comunice pacientul, apropiații și medicul?