Tratamentul cancerului de ieri până astăzi

Cancerul este considerat o problemă importantă de sănătate la nivel mondial. Cercetările din ultimii ani au jucat un rol important în înțelegerea cauzelor cancerului și a metodelor de tratament. În acest articol vom oferi o prezentare generală a cancerului și informații despre cercetările realizate în ultimii ani.

Potrivit Statisticilor privind cancerul din SUA pentru 2023, mortalitatea prin cancer (rata deceselor) scade anual cu %2, în timp ce numărul cazurilor noi crește anual cu aproximativ %1. Reducerea ratei deceselor poate fi atribuită tratamentelor oncologice de nouă generație.

Ce este cancerul?

Cancerul este un grup de boli care apar prin diviziunea necontrolată și dezordonată a celulelor, ca urmare a acumulării modificărilor genetice.

În condiții normale, celulele se divid după un anumit program și formează celule noi. Celulele canceroase însă nu urmează acest program și încep să se înmulțească necontrolat. În timp, aceste celule pot forma o tumoră , adică o masă de țesut. Tumorile pot fi maligne (canceroase) sau benigne (necanceroase) (vedeți explicația detaliată despre ce este cancerul).

Caracterul genetic al cancerului provine din modificările ADN ale celulelor canceroase. ADN reprezintă materialul genetic fundamental al celulelor, iar acest material este copiat odată cu diviziunea celulară. Modificările acumulate în ADN-ul celulelor canceroase pot face ca acestea să nu urmeze programul normal de diviziune și să se înmulțească necontrolat. Aceste modificări nu apar de obicei întâmplător, ci pot fi asociate cu anumiți factori de risc. De exemplu, fumatul, expunerea excesivă la lumina solară, infecțiile cu anumite virusuri și predispoziția ereditară pot crește riscul de cancer și pot determina modificări ale ADN-ului celulelor canceroase.

Cancerul ca problemă globală în continuă creștere 

Oamenii se tem de cancer deoarece boala poate provoca decesul dacă nu este tratată corespunzător. Cancerul în sine și metodele terapeutice pot influența calitatea vieții. Boala și procesele de tratament pot supune atât pacientul, cât și apropiații săi unor dificultăți psihosociale, spirituale și economice. În plus, repercusiunile sociale și globale ale acestei probleme complexe de sănătate sunt o realitate inevitabilă.

Potrivit Statisticilor mondiale privind cancerul pentru 2020, incidența cancerului (numărul cazurilor noi) la nivel mondial era de aproximativ 19.3 milioane anual, iar decesele prin cancer erau de aproximativ 10 milioane anual. Aceste statistici arată că boala reprezintă o problemă gravă de sănătate în întreaga lume.

Trecutul și prezentul tratamentelor oncologice

Nașterea chimioterapiei

Tratamentele moderne împotriva cancerului au început odată cu observarea scăderii valorilor sanguine la soldații expuși gazului muștar, folosit în al 2. război mondial. Totuși, până în anul 2000, tratamentul cancerului a constat predominant în încercarea de a identifica medicamente cu efect de ucidere directă a celulelor canceroase.

Chimioterapia este una dintre cele mai folosite metode de tratament al cancerului. După descoperirea chimioterapiei, ratele de supraviețuire în cancer au crescut semnificativ. De exemplu, în anii 1950, rata medie de supraviețuire pentru cancerul de sân era de %25-30, iar astăzi a ajuns aproape de %90.

Pe lângă cancerul de sân, eficacitatea chimioterapiei a fost demonstrată mai ales în cancere precum leucemia, limfomul Hodgkin, limfomul non-Hodgkin, cancerul testicular, cancerul ovarian (al ovarelor femeii), cancerul renal, cancerul pulmonar, neuroblastomul, rabdomiosarcomul și tumora Wilms.

De exemplu, în anii 1970, %20 dintre pacienții cu leucemie erau în viață după cinci ani, iar astăzi această proporție a crescut până la %70-90. În mod similar, supraviețuirea la cinci ani a pacienților cu limfom Hodgkin a crescut de la aproximativ %40 la aproximativ %80. Chimioterapiile pe bază de platină cresc rata răspunsului pacienților la tratament. În anii 1980, utilizarea chimioterapiilor pe bază de platină a crescut ratele de supraviețuire în tratamentul cancerului testicular de la aproximativ %10 la %80. Astăzi, cancerele testiculare pot fi tratate aproape în totalitate, iar ratele de supraviețuire depășesc %90 chiar și la pacienții în stadiu avansat. 

Tratamentul cancerului a înregistrat progrese importante de-a lungul anilor. Deși medicamentele chimioterapice tradiționale au fost folosite pentru tratarea bolii, cercetările din ultimii ani pentru o mai bună înțelegere a caracteristicilor celulelor canceroase au permis dezvoltarea tratamentelor țintite. Acestea sunt medicamente care vizează anumite ținte din celulele canceroase sau metode terapeutice noi, precum imunoterapia.

Tratamentele țintite

Tratamentele țintite sunt medicamente care vizează anumite ținte din celulele canceroase; acestea sunt numite și medicamente inteligente. Vizând anumite proteine sau alte molecule din celulele canceroase, aceste medicamente încearcă să oprească dezvoltarea și înmulțirea lor. Tratamentele țintite atacă mai specific celulele canceroase, afectând mai puțin celulele normale.

Printre cele mai cunoscute exemple de medicamente dezvoltate pentru primele tratamente țintite ale cancerului se numără Herceptin, Avastin, Gleevec și Tarceva. Aceste medicamente acționează vizând căile de semnalizare necesare creșterii și răspândirii celulelor canceroase și ajută la uciderea lor sau la oprirea creșterii acestora. Ele pot fi mai eficiente când celulele canceroase prezintă o anumită proteină sau un anumit receptor și, prin urmare, pot fi mai potrivite pentru anumite tipuri de cancer.

De exemplu, într-un studiu realizat la paciente cu cancer de sân HER2 pozitiv, utilizarea tratamentului țintit a crescut supraviețuirea la 5 ani de la %50 la %85.

Imunoterapiile

Imunoterapia în cancer este o formă de tratament utilizată pentru a ajuta sistemul imunitar să recunoască și să distrugă celulele canceroase. În mod normal, sistemul imunitar protejează organismul de boli, însă celulele canceroase fie evită prin anumite mecanisme să fie observate de acesta, fie sunt recunoscute, dar nu pot fi distruse. Imunoterapia este o metodă folosită pentru a face sistemul imunitar mai eficient împotriva celulelor canceroase.

În anii 1960, odată cu cercetările în imunologie, interacțiunea dintre celulele sistemului imunitar și celulele canceroase a început să fie mai bine înțeleasă. Cercetătorii au descoperit mecanismele care împiedică distrugerea celulelor canceroase de către sistemul imunitar.

În anii 1990, CTLA-4, o proteină de pe suprafața celulelor canceroase, a fost identificată drept un mecanism care împiedică interacțiunea celulelor imunitare cu cele canceroase. Cercetătorii au descoperit că anticorpii care blochează proteina CTLA-4 sporesc răspunsul sistemului imunitar împotriva celulelor canceroase. 

În anii 2000 a fost descoperită o altă proteină, numită PD-1. S-a constatat că proteina PD-1 este folosită de celulele canceroase pentru a suprima sistemul imunitar. Utilizarea anticorpilor care blochează proteina PD-1, numiți inhibitori ai punctelor de control imunitar , poate ajuta celulele sistemului imunitar să distrugă celulele canceroase (vedeți Premiul Nobel pentru Medicină din 2018, acordat lui James Allison și Tasuku Honjo pentru cercetările în imunoterapia cancerului).

Aceste descoperiri au permis utilizarea imunoterapiei în tratamentul cancerului. Astăzi, imunoterapia a devenit o metodă standard în tratamentul cancerului și este utilizată în numeroase tipuri de cancer.

Inhibitorii punctelor de control imunitar au crescut semnificativ ratele de supraviețuire, mai ales în anumite cancere, precum melanomul, cancerul pulmonar și cancerul renal. Totuși, eficacitatea lor este mai limitată în alte cancere, precum cel de sân, colorectal, de prostată și pancreatic.

De exemplu, în melanom, un cancer cutanat agresiv, prin utilizarea inhibitorilor punctelor de control imunitar, supraviețuirea la 1 an a crescut la %69-74, la 3 ani la %40-50 și la 5 ani la %34-44. Înainte de utilizarea imunoterapiei, supraviețuirea în melanom la 1 an era în general de aproximativ %30, la 3 ani de %10-15, iar la 5 ani între %5-10. 

În cancerul pulmonar, utilizarea inhibitorilor punctelor de control imunitar, în special a inhibitorului PD-1 pembrolizumab, este eficientă pentru întârzierea progresiei bolii și creșterea semnificativă a ratelor de supraviețuire. În cancerul renal, inhibitorii punctelor de control imunitar sunt eficienți pentru întârzierea progresiei bolii și creșterea supraviețuirii. În special, combinația nivolumab și ipilimumab a crescut supraviețuirea la 2 ani în cancerul renal metastatic până la %64.

Diagnosticul precoce

Diagnosticul precoce este unul dintre cei mai importanți factori în tratamentul cancerului. Cu cât cancerul este diagnosticat mai devreme, cu atât tratamentul are mai mult succes. Screeningul pentru cancer și creșterea numărului de pacienți și medici informați au contribuit la creșterea diagnosticelor precoce de cancer. În plus, identificarea modificărilor epigenetice specifice celulelor canceroase și a proteinelor asociate cancerului poate deschide o nouă eră în diagnosticul precoce al cancerului.

Tehnicile chirurgicale

Tehnicile de chirurgie oncologică au avansat în ultimii ani și au început să fie folosite metode care afectează mai puțin integritatea corporală a pacientului. Aceste tehnici urmăresc îndepărtarea țesutului canceros și păstrarea țesutului sănătos.

Radioterapia

Radioterapia folosește radiații de energie înaltă pentru a ucide celulele canceroase. În ultimii ani, tehnici de radioterapie cu tehnologie avansată au fost dezvoltate; utilizarea dispozitivelor moderne și a metodelor de aplicare a permis distrugerea maximă a tumorii și reducerea la minimum a efectelor adverse în țesutul normal.

De unde provin medicamentele oncologice moderne?

Medicamentele oncologice moderne sunt descoperite prin colaborarea laboratoarelor Institutului Național al Cancerului din SUA (NCI), a institutelor de cercetare din întreaga lume și a companiilor. Laboratoarele NCI efectuează teste de screening tumoral pe mii de plante și organisme marine și investighează aproximativ 140.000 de substanțe chimice sintetice și 80.000 de extracte vegetale și alte materiale biologice pentru potențialul efect antitumoral. Eficacitatea medicamentelor este testată în culturi de celule tumorale și la șoareci, iar cele cu rezultate favorabile sunt introduse, pentru utilizarea la oameni, în studii clinice . Medicamentele aprobate de organizații naționale precum FDA (Administrația pentru Alimente și Medicamente din SUA), EMEA (Agenția Europeană pentru Medicamente) și Ministerul Sănătății al Republicii Turcia ocupă un loc important în tratamentul cancerului.

Practicienii medicinei alternative susțin că produsele naturale vindecă fără să dăuneze pacientului și afirmă că medicamentele moderne fac mai mult rău decât bine. Totuși, medicina modernă a pus sub semnul întrebării aceste afirmații și s-a arătat că medicamentele din plante nu sunt eficiente în tratamentul cancerului. Progresele tratamentului oncologic au fost realizate prin identificarea etapelor care stimulează creșterea celulară necontrolată sau a etapelor inhibitoare perturbate. Medicamentele dezvoltate pentru aceste mecanisme sunt eficiente în multe tipuri de cancer, iar personalizarea tratamentelor după subtipurile cancerului și diferențele genetice produce rezultate importante. Ignorarea acestor progrese și îndrumarea către practici de medicină alternativă reprezintă o amenințare importantă pentru dreptul pacientului la viață.

Pe scurt;

• Medicamentele oncologice moderne cuprind o serie de medicamente care vizează creșterea, înmulțirea sau răspândirea celulelor canceroase. Aceste medicamente sunt îndreptate specific împotriva celulelor canceroase și afectează mai puțin celulele sănătoase.
• Descoperirea și dezvoltarea acestor medicamente reprezintă un proces foarte lung și dificil. Descoperirea începe de obicei în laborator, iar candidații medicamentoși sunt identificați folosind metode precum teste de screening și culturi celulare.
• Ulterior, pot fi folosite modele animale pentru dezvoltarea medicamentelor specifice unui anumit tip de cancer. Aceste modele sunt concepute pentru a simula comportamentul celulelor canceroase la oameni. În această etapă sunt testate siguranța și eficacitatea medicamentelor.
• Pentru testarea unui candidat medicamentos la oameni, medicamentul intră mai întâi în etapa studiilor clinice. Studiile clinice oferă informații despre siguranța, eficacitatea, doza și efectele adverse ale medicamentului. Acesta este testat, de obicei, în trei etape diferite, fiecare incluzând un grup mai mare de pacienți.
• În etapa finală, medicamentul este aprobat de instituțiile competente din întreaga lume și poate fi introdus pe piață. Acest proces de aprobare include reglementări stricte privind producția, distribuția și vânzarea medicamentului.

Astăzi, medicamentele oncologice moderne sunt produse, de obicei, prin metode biotehnologice. Aceste metode includ tehnici precum ingineria genetică, sinteza proteinelor și culturile celulare.

Producătorii de medicamente fabrică și medicamente specifice, precum anticorpii care împiedică producerea anumitor proteine în celulele canceroase sau vizează proteinele produse de acestea. Deoarece sunt îndreptate specific împotriva celulelor canceroase, aceste medicamente pot provoca mai puține efecte adverse.

În concluzie, descoperirea și producerea medicamentelor oncologice moderne reprezintă un proces foarte lung și dificil. Totuși, aceste medicamente joacă un rol important în tratamentul cancerului și contribuie la creșterea ratelor de supraviețuire.

De ce nu pot fi încă tratate complet toate cancerele?

Există numeroase motive pentru care cancerele nu pot fi tratate complet. Cele mai importante sunt:

1. Există diferite tipuri și subtipuri de cancer: Cancerele pot apărea în tipuri și subtipuri diferite, iar tratamentele lor pot varia. Prin urmare, tratamentul fiecărui cancer este personalizat.

2. Diferențele dintre celulele cancerelor: Celulele canceroase pot avea caracteristici diferite față de celulele normale și, prin urmare, mecanismele de control ale celulelor normale pot să nu funcționeze în cele canceroase. De aceea, tratamentele trebuie concepute special pentru a ucide celulele canceroase fără a dăuna celulelor normale.

3. Capacitatea cancerului de a se răspândi: Celulele canceroase pot avea capacitatea de a se răspândi în alte regiuni ale corpului și de a forma ulterior tumori noi acolo. Prin urmare, tratamentul cancerului trebuie orientat către întregul organism, în loc să se concentreze doar pe o regiune, pentru a reduce riscul răspândirii tumorii.

4. Celulele rezistente la tratament: Celulele canceroase pot dezvolta rezistență la tratament. Aceasta poate face ineficiente medicamentele folosite în tratamentul cancerului. Prin urmare, pentru tratarea bolii poate fi necesară utilizarea unor medicamente diferite și a unor metode terapeutice alternative precum radioterapia și imunoterapia.

5. Dificultatea diagnosticului precoce: Unele tipuri de cancer pot fi greu de diagnosticat în stadii timpurii. Diagnosticul precoce are un rol crucial în succesul tratamentului. Totuși, cancerele se pot dezvolta o perioadă lungă înainte ca simptomele să devină evidente. Prin urmare, testele regulate de screening sunt importante pentru diagnosticul precoce.

Având în vedere toate aceste motive, tratamentul cancerului este un proces dificil, iar imposibilitatea tratării complete este destul de frecventă. Totuși, datorită progreselor continue în tratamentul cancerului, numeroase tipuri pot fi acum tratate cu mai mult succes și se speră că în viitor vor fi dezvoltate noi opțiuni terapeutice.

Este suficientă doar utilizarea medicamentelor corecte pentru un tratament de succes?

Tratamentul medical al pacienților cu cancer cuprinde atât administrarea medicamentului potrivit la momentul potrivit și în doza potrivită, cât și comunicarea și sprijinul pentru pacient, familia sa și mediul său social. Prin urmare, tratamentul cancerului necesită o abordare cuprinzătoare care să includă, pe lângă tratamentul medical, îngrijirea pacientului, educația și reabilitarea psihologică și fizică.

Puterea pacienților cu cancer de a se agăța de viață este direct proporțională cu încrederea în medic și în tratament. Prin urmare, toate organizațiile de tratament oncologic trebuie să urmărească abordarea pacientului, a familiei sale și a mediului social ca un întreg și asigurarea beneficiului maxim pentru pacient.

Tratamentul cancerului trebuie abordat în diferite domenii, precum reabilitarea fizică, reabilitarea sexuală și sprijinul psihologic, iar calitatea vieții pacientului trebuie maximizată în timpul și după tratament. Această abordare poate contribui la rezultate mai bune în lupta cu cancerul, sporind aderența pacientului la tratament și atașamentul său față de viață.