Schema de chimioterapie BEP (bleomicină, etoposid, cisplatină) pentru tratamentul cancerului testicular

Ce medicamente chimioterapice conține protocolul BEP?

• Bleomicină
• Etoposid
• cisPlatină

Cum acționează BEP?

Fiecare medicament din schema BEP este conceput pentru a opri creșterea celulelor canceroase și pentru a le distruge.

Care este scopul tratamentului prin protocolul BEP?

BEP se administrează, de obicei, cu scop curativ (vindecare completă). Ratele de vindecare diferă în funcție de stadiul bolii. Rata vindecării complete, care scade până la 40% la pacienții cu risc ridicat, ajunge până la 97% în boala în stadiu incipient (T2N0).

-Subiect conex: Ce este cancerul testicular? Care sunt cauzele, factorii de risc și tipurile sale?

Modul de administrare, doza și programul BEP

• Bleomicina, 30 de unități, se administrează lent intravenos (I.V. = intravenos), în 10 minute, în zilele 2, 9 și 16 ale tratamentului. Administrarea unui medicament în venă pe parcursul unui interval determinat se numește perfuzie.
• Etoposidul, 100 mg/m2, se perfuzează intravenos în 60 de minute, în zilele 1, 2, 3, 4 și 5 ale tratamentului.
• Cisplatina, 20 mg/m2, se perfuzează intravenos în 120 de minute, în zilele 1, 2, 3, 4 și 5 ale tratamentului.

Notă: dozele medicamentelor și duratele administrării pot varia în funcție de recomandarea medicului dumneavoastră.

Durata estimată a schemei BEP

• Administrarea schemei BEP poate dura până la 5 ore în zilele 1, 2, 3, 4 și 5. În zilele 2, 9 și 16 ale tratamentului durează aproximativ 1 oră. 
• Duratele perfuziei se bazează pe studii clinice, dar pot varia în funcție de preferința medicului sau de toleranța pacientului la tratament. Premedicația și administrarea de lichide pot adăuga timp suplimentar. 
• Schema BEP se administrează, de obicei, în unități de chimioterapie de zi, de unde pacienții se întorc acasă după tratament. 
• Schema BEP se repetă la fiecare 21 de zile (3 săptămâni). Acest ciclu este cunoscut ca 1 cură. În funcție de beneficiul tratamentului, durata este de obicei de 4 cure. Totuși, medicul poate modifica această durată după cum consideră potrivit.

Efectele adverse ale schemei BEP

În schemele cu mai multe medicamente, fiecare medicament are propriile efecte adverse. Efectele adverse care pot apărea prin administrarea împreună a acestor două medicamente au fost estimate pe baza rezultatelor studiilor clinice. În studiile clinice, cele mai frecvente efecte adverse asociate schemei BEP sunt următoarele: 

• Greață (%72)
• Oboseală (%63) 
• Furnicături, amorțeală, arsură în degetele mâinilor sau picioarelor (neuropatie periferică) (36%)
• Leziuni în gură (%35) 
• Țiuit în urechi (11%)
• Infecție pulmonară (11%) 
• Febră neutropenică (%10)
• Număr scăzut de globule albe (8%)
• Leziuni renale (4%)
• Risc crescut de sângerare [trombocite scăzute; trombocitopenie]

Trebuie reținut că studiile despre aceste efecte adverse au fost efectuate când multe dintre medicamentele împotriva grețurilor de care dispunem acum nu existau. În prezent, se știe că procentul pacienților care prezintă greață sau vărsături este mult mai mic.

Monitorizare

Cât de des trebuie monitorizați pacienții care primesc schema de chimioterapie BEP?

Se recomandă verificarea analizelor de sânge înaintea fiecărui tratament. Analizele necesare sunt hemoleucograma completă, panelul metabolic complet (biochimie), magneziul și potasiul din sânge. Pot fi adăugate alte analize de sânge conform recomandării medicului.

Cât de des sunt necesare investigațiile imagistice (examinarea radiologică)?

Imagistica poate fi verificată înaintea tratamentului, imediat după terminarea lui și în timpul urmăririi de rutină. Investigațiile efectuate sunt tomografia computerizată (CT), imagistica prin rezonanță magnetică (MRI), scanarea PET, scintigrafia osoasă sau radiografia.

Notă: înaintea administrării bleomicinei, trebuie să ne asigurăm că funcția pulmonară este suficient de bună. De obicei, înainte de începerea tratamentului se pot efectua teste ale funcției respiratorii (SFT). Pacienții care primesc bleomicină sunt monitorizați pentru efecte adverse pulmonare pe parcursul tratamentului și după încheierea lui.

Cum influențează rezultatele analizelor de sânge sau ale imagisticii tratamentul?

În funcție de rezultate, medicul dumneavoastră poate continua schema BEP conform planului, poate modifica doza sau poate schimba tratamentul.

Aspecte care necesită atenție în timpul și după tratamentul BEP

• În timpul administrării cisplatinei se dau lichide intravenoase (I.V.) pentru hidratare (suport cu lichide), ca protecție împotriva leziunilor renale. Aceste lichide pot conține electroliți, precum potasiu și magneziu. 
• Numai în prima cură, înaintea primei doze de bleomicină, se poate administra uneori o doză-test mică de bleomicină, pentru a verifica absența reacțiilor la perfuzie. Dacă doza-test este tolerată, se perfuzează restul dozei complete. Doza-test nu trebuie repetată la fiecare cură.
• Schema BEP poate reduce numărul spermatozoizilor. Înainte de începerea tratamentului, discutați cu medicul despre conservarea spermei pentru a putea avea copii ulterior. 
• De obicei, pentru stimularea producerii globulelor albe și prevenirea perioadelor de neutropenie , după chimioterapie se administrează filgrastim (Neupogen, Tevagrastim, Leucostim, Fraven) sau lenograstim (Granocyte). 
• Farmacistul dumneavoastră specializat în oncologie trebuie să verifice dacă există interacțiuni între medicamente.

Informații din prospectele medicamentelor individuale

Bleomicină (Blemisin, Bleocin-S, Bleolem)

Mecanism de acțiune

Deși mecanismul complet de acțiune al bleomicinei nu este cunoscut, dovezile disponibile sugerează că principalul mod de acțiune este inhibarea mai ales a sintezei ADN și, într-o măsură mai mică, a sintezei ARN și proteinelor. Se consideră că bleomicina chelează ioni metalici (în principal fier), formând o pseudoenzimă care reacționează cu oxigenul pentru a produce radicali liberi superoxid și hidroxid ce fragmentează ADN-ul.

• Bleomicina se administrează prin perfuzie intravenoasă (I.V.).
• Riscul de infecție pulmonară severă crește la fumători, la pacienții de peste 40 de ani, la cei cu istoric de radioterapie toracică, la utilizatorii de oxigen suplimentar și la pacienții care au primit anterior bleomicină.
• Poate provoca respirație șuierătoare sau dificultăți de respirație. Pentru a preveni acest lucru și a verifica siguranța restului dozei, în prima cură se administrează o doză-test (1 unitate); dacă nu apare dificultate de respirație, poate fi administrată doza rămasă.
• Pot fi necesare ajustări speciale ale dozei la persoanele cu insuficiență renală.

Efecte adverse generale ale bleomicinei

• Poate provoca diferite modificări ale pielii, precum erupții sau pete. Modificările pielii pot să nu apară până în a doua sau a treia săptămână a tratamentului
• Leziuni bucale
• Căderea părului
• Probleme de respirație

Etoposid (Etoposid Ebewe, Etoposide Amphar, Etoposide-Teva)

Mecanism de acțiune

Etoposidul este derivat din podofilotoxină, o toxină din planta numită American Mayapple. A fost sintetizat prima dată în 1966 și, în 1983, a fost aprobat pentru tratarea cancerului de Administrația SUA pentru Alimente și Medicamente, FDA . Etoposidul țintește activitatea enzimei ADN topoizomerază II, producând astfel rupturi ale ADN-ului și o reacție care influențează diferite aspecte ale metabolismului celular.

• Etoposidul se administrează prin perfuzie intravenoasă (I.V.), de obicei timp de 30-60 de minute sau, în unele cazuri, ca perfuzie continuă.
• Etoposidul interacționează cu sucul de grepfrut, iar consumul concomitent poate crește efectele adverse asociate etoposidului.
• Pot fi necesare ajustări speciale ale dozei pentru reducerea funcției renale sau hepatice.

Efecte adverse generale ale etoposidului

• Etoposidul provoacă, de obicei, căderea părului. Acesta este un efect advers temporar. Părul crește din nou după încheierea tratamentului. 
• Efectele adverse digestive, precum diareea, leziunile bucale și greața, pot fi frecvente.
• Deși rar, poate provoca apariția leucemiei acute (2-12%), de obicei la 2-3 ani după tratament.
• Poate provoca scăderea numărului de celule sanguine (globule albe, globule roșii și trombocite)

Cisplatină (Cisplatin Ebewe, Cisplatin-Koçak, Cisplatin DBL, Cisplatinum)

Mecanism de acțiune

Efectul cisplatinei asupra celulelor canceroase este legat de capacitatea sa de a forma legături încrucișate cu bazele purinice din ADN; produce leziuni ale ADN-ului prin interferența cu mecanismele de reparare a acestuia și declanșează apoi apoptoza, moartea celulară programată, în celulele canceroase. 

• Cisplatina se administrează prin perfuzie intravenoasă (I.V.), de obicei pe parcursul a una până la două ore. 
• Utilizarea îndelungată a cisplatinei poate provoca infecții renale severe. 
• Alte efecte adverse cauzate de doze multiple sunt: număr scăzut de celule sanguine, greață, vărsături și pierderea auzului.
• Pot fi necesare ajustări ale dozei pentru funcție renală scăzută sau activitate medulară redusă (număr scăzut de celule sanguine).
• Cisplatina este periculoasă pentru fătul uman; femeile trebuie să evite sarcina în timpul utilizării acestui medicament.
• Femeile nu trebuie să alăpteze în timpul utilizării cisplatinei; se știe că aceasta trece în laptele uman. 

-Subiect conex: Cisplatina, medicamentul revoluționar împotriva cancerului, și povestea sa surprinzătoare

Efecte adverse generale ale cisplatinei

• Pot apărea probleme renale, mai ales la pacienții vârstnici.
• Greața și vărsăturile pot apărea atât acut (în primele 24 de ore), cât și întârziat (la două până la cinci zile după perfuzie).
• Diaree 
• Număr scăzut de celule sanguine (mielotoxicitate, leucemie acută) 
• Probleme de auz – țiuit în urechi. Toți pacienții trebuie să facă un test auditiv inițial.
• Electroliți sanguini scăzuți: magneziu, potasiu, calciu, sodiu și fosfat
• Pot apărea amorțeală și dureri de tip furnicături la mâini și picioare.
• Pot apărea probleme de vedere; recuperarea completă începe, de obicei, după oprirea terapiei.
• Probleme hepatice; recuperarea începe, de obicei, după oprirea terapiei.

Toate schemele de chimioterapie