Tratamentul de întreținere cu olaparib în cancerul ovarian cu mutație BRCA – studiul SOLO1

La pacientele nou diagnosticate cu cancer ovarian (al ovarelor), abordarea terapeutică standard este intervenția chirurgicală (chirurgie citoreductivă), urmată de chimioterapie. Totuși, la 70-80% dintre paciente, cancerul recidivează în decurs de 2 ani. Chiar dacă ele beneficiază și de tratamentele administrate ulterior, la fiecare recidivă intervalul până la următoarea creștere a bolii se scurtează progresiv. Timp de mulți ani au fost testate numeroase medicamente pentru a prelungi intervalul până la reluarea creșterii bolii (supraviețuirea fără boală) la pacientele care beneficiază de tratament. În ultimii ani, studiile au început să dea rezultate. În prezent, există medicamente cu beneficii demonstrate pentru prelungirea perioadei fără boală în cancerele ovariene cu risc crescut de recidivă. Aceste medicamente, cu substanțele active olaparib, niraparib, rucaparib și veliparib, sunt inhibitori PARP. Inhibitorii PARP au primit aprobarea pentru tratament și pentru tratamentul de întreținere (tratament administrat pentru a prelungi perioada de recuperare) din partea FDA.

În articolele noastre anterioare am abordat acest subiect. Rezumatul studiilor efectuate și al rezultatelor lor este prezentat mai jos, în tabele și grafice. În acest articol dorim să discutăm inhibitorul PARP cu substanța activă olaparib și articolul actualizat în august 2020despre acesta.

Primul inhibitor PARP aprobat de FDA în cancerul ovarian: olaparib

Olaparib a primit prima aprobare în 2014, pentru tratamentul cancerului ovarian la paciente care primiseră mai multe tratamente. Ulterior, în august 2017 a fost aprobat ca tratament de întreținere după chimioterapia de linia a doua, iar în decembrie 2018 ca tratament de întreținere după chimioterapia de primă linie. Olaparib este primul inhibitor PARP aprobat după chimioterapia de primă linie. A primit aprobarea FDA pe baza studiului SOLO1.

În studiul SOLO1 s-a observat că, dacă olaparib este administrat ca tratament de continuare după chimioterapia standard în cancerele ovariene nou diagnosticate, local avansate sau în stadiu avansat, cu mutație BRCA și risc mare de recidivă, riscul de progresie a bolii scade cu 69%.

Studiul a inclus 391 de femei cu cancer ovarian nou diagnosticat și mutație BRCA1 sau BRCA2. Chimioterapia pe bază de platină a fost urmată, la pacientele cu răspuns complet sau parțial, de administrarea unui placebo într-un grup și a olaparib în celălalt. La finalul studiului s-a observat o reducere cu 69% a riscului de recidivă în grupul care a primit olaparib.

În timp ce în grupul placebo boala a recidivat după 15,3 luni, în grupul cu olaparib mediana supraviețuirii fără boală nu fusese încă atinsă, deoarece încă foarte puține paciente prezentaseră o recidivă.

În articolul actualizat au fost publicate analizele pe subgrupuri ale studiului SOLO1 și s-a observat că, în toate subgrupurile, intervalul până la recidiva bolii era mult mai bun la pacientele care primeau tratament de întreținere cu olaparib:

În funcție de răspunsul la chimioterapie, mediana supraviețuirii fără progresie (PFS)

• După chimioterapie, dacă există un răspuns complet, în brațul cu olaparib ca tratament de continuare (întreținere), mediana supraviețuirii fără progresie (PFS) nu fusese încă atinsă, deoarece foarte puține paciente prezentaseră recidivă.
• Dacă s-a observat un răspuns parțial , s-a constatat un interval de 30,9 luni în grupul cu olaparib, față de 8,4 luni în grupul placebo.

La evaluarea intervalului până la recidiva bolii în funcție de efectuarea operației la început (chirurgie inițială) sau după chimioterapie (chirurgie de interval):

• Dacă pacienta a avut posibilitatea de a fi operată de la început (nu avea o stare generală precară, boală foarte extinsă în abdomen sau ascită), mediana supraviețuirii fără progresie nu fusese încă atinsă în brațul cu olaparib. Dacă se efectuase chirurgie de interval, durata a fost de 33,6 luni în brațul cu olaparib și de 9,8 luni în brațul placebo.
• Grupul care a beneficiat cel mai mult a fost cel al pacientelor fără nicio boală reziduală după operația efectuată de la început. În acest grup s-a observat o supraviețuire fără boală de 21,9 luni chiar și în brațul placebo.

În studiile cu inhibitori PARP pentru întreținere în prima linie (tratament de continuare), celelalte studii în afară de SOLO1 (POLA1, VELIA, PRIMA) au inclus atât paciente cu mutație BRCA, cât și paciente cu deficit de recombinare omoloagă în afara BRCA sau fără nicio mutație. La examinarea rezultatelor acestor studii, a fost demonstrată o reducere foarte semnificativă a riscului nu doar la pacientele cu mutație BRCA sau deficit de recombinare omoloagă, ci și la cele fără nicio mutație. Grupul care beneficiază cel mai mult este cel BRCA pozitiv sau cu deficit de recombinare omoloagă. Prin urmare, în prezent se recomandă efectuarea testelor BRCA și a altor investigații genetice la pacientele cu cancer ovarian, în special dacă prezintă caracteristici de risc crescut. Deși nu putem folosi încă în țara noastră aceste medicamente, care nu sunt decontate de SGK, sperăm că vor fi incluse cât mai curând la decontare, având în vedere rezultatele lor suficient de eficace pentru a schimba practica clinică.

Gestionează preferințele pentru a vedea conținutul extern

Gestionează preferințele pentru a vedea conținutul extern