Aditivii alimentari, procesarea alimentelor, alimentele iradiate și agricultura organică

Printre subiectele care ne interesează cel mai mult se numără aditivii utilizați în alimente, posibilitatea ca aceștia să creeze risc de cancer și agricultura organică.

Aditivii alimentari

Numeroase substanțe sunt adăugate alimentelor pentru prelungirea duratei de păstrare și îmbunătățirea culorii, gustului și consistenței. Posibilul rol al aditivilor în riscul de cancer este unul dintre subiectele de mare interes public.

Pentru alimentele care îndeplinesc anumite standarde, înaintea utilizării aditivilor se efectuează experimente ample de laborator și pe animale, pentru stabilirea eventualului risc de cancer. Aditivii se găsesc de obicei în cantități foarte mici în alimente, iar unii sunt nutrienți cu efecte benefice (de exemplu, vitaminele C și E sunt uneori adăugate ca agenți de conservare).

Există și compuși utilizați în agricultură, creșterea animalelor și procesarea alimentelor, fără a fi destinați consumului uman direct. Exemple sunt hormonii de creștere și antibioticele din zootehnie, pesticidele și erbicidele care pot exista în cantități foarte mici în alimente vegetale și compușii care pot migra din ambalaj, precum bisfenolul A (BPA) sau ftalații. Deși pentru unii nu se știe dacă provoacă direct cancer, pot influența riscul în alte moduri, de exemplu acționând în organism ca substanțe asemănătoare hormonilor.

Contaminările nedorite ale alimentelor pot duce și ele la expunere la substanțe chimice îngrijorătoare și pot fi asociate riscului oncologic. Exemple sunt metalele grele precum cadmiul sau mercurul ori arsenicul în acest context. Aceste metale pot intra în lanțul alimentar prin pește sau pot exista natural în anumite soluri și ape.

Pentru numeroși alți compuși ale căror efecte asupra riscului oncologic nu sunt clare, limitarea expunerii reprezintă abordarea cea mai potrivită.

Procesarea alimentelor

Procesarea poate modifica alimentele și în moduri care influențează riscul de cancer. Un exemplu este rafinarea cerealelor, care reduce considerabil fibrele și alți compuși potențial protectori.

Procesarea cărnii include adăugarea conservanților precum sarea sau nitritul de sodiu pentru prevenirea dezvoltării microbilor și diferite intervenții pentru păstrarea ori îmbunătățirea culorii și gustului; pot fi adăugați compuși care cresc potențialul cancerigen. Cercetările au asociat consumul intens de carne procesată cu riscul cancerului de intestin gros (colon și rect) în acest context.

Unele metode de procesare (de exemplu, congelarea și conservarea legumelor și fructelor) pot păstra vitaminele și alți compuși care pot reduce riscul oncologic. Gătirea sau tratarea termică a legumelor (precum conservarea) poate descompune pereții celulari vegetali și facilita digestia compușilor utili. Totuși, unele metode pot reduce conținutul vitaminelor sensibile la căldură, precum vitamina C și unele vitamine B.

Carcinogene sunt substanțele eliberate prin procesarea alimentelor la temperaturi ridicate, una dintre metodele la care industria alimentară începe să renunțe. Recent, uleiul de palmier a adus subiectul în atenția publică. Nu doar produsele gata preparate, ci și expunerea cărnii la temperaturi mari pe grătar provoacă eliberarea carcinogenilor HCA și PAH; totuși, tehnicile potrivite de gătit pot reduce și această expunere.

Alimente iradiate

Iradierea produselor alimentare este o modalitate de limitare a contaminării microbiene și a riscului de toxiinfecție alimentară în acest context. În SUA, unele alimente precum condimentele sunt iradiate regulat. Carnea iradiată și alte alimente sunt de asemenea răspândite. Deoarece se știe că radiațiile provoacă cancer, există îngrijorarea că iradierea alimentelor ar putea crea un risc oncologic. Totuși, radiațiile nu rămân în alimentele iradiate.

Ce sunt agricultura și alimentele organice?

Îngrijorarea privind efectele posibile ale aditivilor asupra sănătății, inclusiv cancerul, reprezintă un motiv pentru interesul actual al multor persoane față de alimentele organice.

Alimentele organice sunt produse fără substanțe chimice suplimentare în cultivare, producție sau păstrare, fiind mai sigure și nutritive pentru consumatori.

Un aliment organic este produs fără îngrășăminte artificiale, insecticide, erbicide și substanțe similare, hormoni de creștere, antibiotice, materiale chimice de ambalare, aditivi și procese/metode care pot afecta omul și mediul, în toate etapele cultivării și prelucrării, de la sămânță până la utilizatorul final.

Produsele organice nu pot fi procesate în același loc cu produsele convenționale (termen care desemnează produsele agriculturii clasice sau moderne). Instrumentele și echipamentele folosite la producția organică sunt utilizate numai pentru aceasta.

Nu poate fi utilizat niciun aditiv în producția organică?

Ba da, pot fi utilizați, dar numai aditivii produși organic și permiși de Comunicarea privind Alimentele Organice. Agricultura organică este o metodă în creștere rapidă la nivel mondial. Se poate spune că a apărut de obicei prin producerea „produselor tradiționale” ale țărilor. Primele produse organice au inclus curmale și ulei de măsline în Tunisia, ceai în India, carne și produse din carne în Argentina, lapte și lactate în Danemarca, fructe uscate și oleaginoase cu coajă în Turcia.

Aspectele derutante ale cuvântului organic

Dezbaterile despre alimentele organice au numeroase laturi interesante. Prima care vine în minte este semnificația cuvântului organicîn acest context. Științific, organice sunt toate substanțele care conțin atomi de carbon. Lista acestor substanțe, numite și compuși organici, care pot fi naturale sau sintetice, este foarte lungă (exemple naturale: carbohidrați, proteine, grăsimi, vitamine; exemple sintetice: materiale plastice, teflon). Astfel, fie cultivate în cel mai natural mod, fie cu aditivi sintetici și produse de tratament, toate alimentele sunt în sens chimic organice.

În agricultură, cuvântul organic se referă mai ales la îngrășăminte și insecticide, care trebuie obligatoriu să fie de origine animală sau vegetală. Este numită agricultură organică datorită caracterului natural al produselor folosite.

Întoarcerea la viața naturală

Proporția produselor vândute ca organice în magazine și piețe crește zilnic. Totuși, în țara noastră ponderea agriculturii organice în suprafețele agricole totale este foarte mică (%2.16). Apare astfel întrebarea cât de organice sunt produsele vândute sub această etichetă. Considerăm că trebuie intensificat controlul produselor comercializate cu această afirmație și că cumpărătorii trebuie să cerceteze originea lor.

Țara noastră ocupă locul 15. ca suprafață de producție între cele 172 de țări cu agricultură organică. De asemenea, Turcia se află pe locul 4. între cele 10 țări cu cea mai mare creștere a suprafețelor organice. Aceasta arată creșterea foarte rapidă a conștientizării și dorinței de agricultură organică în țara noastră.

Această orientare spre agricultura organică este, de fapt, o manifestare a dorinței și efortului de întoarcere la viața naturală.

Unele studii au comparat conținutul nutritiv al alimentelor organice cu fructele sau legumele cultivate clasic. Unele sugerează un conținut nutritiv mai mare, iar altele nu au arătat nicio diferență. Deocamdată nu se știe dacă diferențele raportate pot conduce la beneficii de sănătate, precum reducerea riscului de cancer.

Legumele, fructele și cerealele integrale trebuie să constituie baza alimentației, indiferent dacă sunt cultivate clasic sau organic.