Ce este mezoteliomul peritoneal? Peritonectomie, chirurgie citoreductivă și HIPEC

Ce este mezoteliomul peritoneal?

Peritoneul este un organ cu structură de membrană cu două foițe, care acoperă cavitatea abdominală și organele din interior. Cancerele peritoneale includ mezoteliomul peritoneal, care se numără printre cancerele rare. Membrana numită peritoneu provine din stratul de mezotel(iu) al organismului; stratul mezotelial care învelește plămânii se numește pleură, iar cel care învelește inima, pericard. Cea mai frecventă cauză a transformării canceroase a stratului mezotelial este inhalarea fibrelor mici de azbest, de aceea forma pleurală a cancerului este cea mai frecventă; aceste fibre pot fi însă înghițite și în spută. De asemenea, pot migra din cavitatea toracică în cea abdominală, provocând leziuni tisulare care duc la mezoteliom peritoneal.

Care sunt tipurile de cancer peritoneal?

La fel ca multe cancere solide/de organ, cancerele peritoneale pot fi primare sau secundare. Aici, primar și secundar indică locul unde a început cancerul. Denumirile nu măsoară gravitatea cancerului.

Cancere peritoneale primare

Cancerul peritoneal primar începe și se dezvoltă în celulele peritoneului. Prima afecțiune la care ne gândim când vorbim despre cancer peritoneal primar este carcinomatoza peritoneală primară, strâns asociată cu cancerul ovarian epitelial. Ambele sunt abordate în același mod și au perspective similare.

Un tip rar de cancer peritoneal primar este mezoteliomul peritoneal, subiectul articolului nostru.

Cancere peritoneale secundare

Cancerul peritoneal secundar începe de obicei într-un alt organ abdominal și se răspândește apoi la peritoneu (produce metastaze).

Cancerul peritoneal secundar poate începe în următoarele organe:

• ovare
• trompe uterine
• vezică urinară
• stomac
• intestin subțire
• colon
• rect

Cancerul peritoneal secundar poate afecta atât bărbații, cât și femeile. Este mai frecvent decât cancerul peritoneal primar.

De exemplu, se știe că 15 până la 20 la sută dintre persoanele cu cancer colorectal vor dezvolta metastaze peritoneale. Aproximativ 10 până la 15 la sută dintre persoanele cu cancer gastric dezvoltă metastaze în peritoneu.

Când cancerul metastazează din locul său inițial, noua localizare va conține același tip de celule canceroase ca localizarea inițială.

O privire asupra tratamentului mezoteliomului peritoneal

Ratele de supraviețuire în mezoteliomul peritoneal tind să fie scăzute. Se știe că aproximativ un sfert dintre persoanele diagnosticate trăiesc trei ani sau mai mult. O abordare terapeutică adecvată, planificată de specialiști cu experiență, poate prelungi speranța de viață. Dacă mezoteliomul peritoneal este depistat precoce, există o posibilitate foarte limitată de vindecare (vindecare completă). Cea mai bună cale de a obține remisiune (prelungirea intervalului fără boală) este îndepărtarea chirurgicală completă sau aproape completă a țesuturilor canceroase.

Ce este peritonectomia?

Peritonectomia este o formă de chirurgie citoreductivă. Chirurgia citoreductivă reprezintă orice procedură chirurgicală care îndepărtează țesutul canceros. Termenul peritonectomie indică în mod specific îndepărtarea peritoneului. Operația poate îndepărta și părți ale organelor care conțin țesut canceros. Organele care pot fi afectate sunt intestinul subțire, intestinul gros, vezica biliară, ficatul, stomacul, pancreasul și splina.

Operația urmărește în principal ameliorarea semnelor și simptomelor. Deși nu poate elimina întotdeauna complet cancerul, poate încetini progresia și obține remisiune. Pentru a crește probabilitatea remisiunii și a reduce probabilitatea recidivei postoperatorii, operația este de obicei combinată cu chimioterapie. Această combinație poate elimina celulele canceroase pe care chirurgul nu le poate îndepărta în siguranță sau care rămân prea mici în timpul operației.

Ce este chimioterapia intraperitoneală hipertermică?

Pentru mezoteliomul peritoneal, Chimioterapia Hipertermică IntraPEritoneală (HIPEC) este frecvent utilizată în timpul operației, după procedura chirurgicală. HIPEC este o metodă relativ inovatoare de chimioterapie care injectează medicamente chimioterapice încălzite direct în cavitatea abdominală. Diferă de chimioterapia convențională, care administrează medicamentele intravenos (prin venă) și le permite să circule în întregul organism.

S-a demonstrat că HIPEC este mai eficace decât chimioterapia standard în tratamentul mezoteliomului peritoneal. Unele studii au constatat că tratamentul HIPEC le oferă pacienților supraviețuiri semnificativ mai lungi. Este un succes important în tratarea unei boli anterior foarte greu de gestionat. Supraviețuirea crescută după HIPEC este asociată cu subtipul epitelial al mezoteliomului.

Importanța indicelui cancerului peritoneal

Indicele cancerului peritoneal (peritoneal cancer index, PCI) este utilizat pentru evaluarea proporției cancerului peritoneal în întreaga cavitate peritoneală. În acest scop, cavitatea peritoneală este împărțită în 13 regiuni bine definite (vezi figura de mai jos). În fiecare dintre cele 13 regiuni se măsoară dimensiunea celui mai mare nodul tumoral. Dacă nu se vizualizează nicio tumoră, regiunea primește scorul „0”. Dacă cel mai mare nodul tumoral este sub 0,5 cm, scorul este „1”. Pentru tumori între 0,5 cm și 5 cm, scorul este „2”. Pentru leziuni peste 5 cm, scorul este „3”. Dacă există stratificare sau confluența mai multor noduli tumorali mici, scorul este „3”. Indicele cancerului peritoneal se calculează prin însumarea scorurilor tuturor celor 13 regiuni, cu maximum 39 (13 × 3) puncte.

Pe măsură ce indicele cancerului peritoneal scade, supraviețuirea fără boală și supraviețuirea globală cresc. În general, tratamentele agresive nu sunt recomandate pacienților cu scor PCI ridicat.

HIPEC sau chirurgia citoreductivă standard?

Cel mai mare registru multiinstituțional, care a reunit date retrospective despre pacienți cu mezoteliom peritoneal (PM) tratați prin chirurgie citoreductivă (SRC) și HIPEC în 29 de centre clinice din lume, a inclus 405 pacienți cu PM; în timpul HIPEC au fost utilizați diferiți agenți chimioterapici intraperitoneali, inclusiv cisplatină, mitomicină C și doxorubicină. La pacienții care au primit HIPEC, supraviețuirea globală mediană a fost de 53 de luni, iar supraviețuirile la un an, trei ani și cinci ani au fost de 81, 60 și, respectiv, 47 la sută. În analiza multivariată, factorii prognostici asociați cu supraviețuirea crescută au fost subtipul histologic epitelioid, absența metastazelor ganglionare, rezecția completă sau aproape completă (adică scorul de completitudine a citoreducției 0 sau 1) și utilizarea HIPEC.

Care sunt beneficiile peritonectomiei?

Peritonectomia și HIPEC au mai multe obiective. Aceste proceduri tind să fie paliative, adică urmăresc reducerea simptomelor, prelungirea supraviețuirii și obținerea celei mai bune șanse de remisiune de lungă durată. Vindecarea mezoteliomului peritoneal este un obiectiv realist; persoanele cu mezoteliom și o cantitate mai mică de țesut tumoral au o șansă mai bună pentru combinația peritonectomie plus HIPEC, care poate duce la remisiune de lungă durată.

Pentru majoritatea pacienților cu mezoteliom, această operație este utilizată pentru prelungirea vieții. La pacienții cu cancer foarte avansat, unul dintre beneficiile peritonectomiei este ameliorarea semnelor și simptomelor. Îndepărtarea sau micșorarea tumorilor abdominale poate reduce durerea și umflarea, făcând pacientul să se simtă mai confortabil.

Riscuri și complicații

Peritonectomia urmată de HIPEC este o operație majoră. Comparativ cu operațiile radicale utilizate în tratamentul mezoteliomului pleural, este mai puțin riscantă, dar poate avea totuși complicații importante. Pacienții vârstnici sau cei cu probleme medicale complexe au o probabilitate mai mare de complicații postoperatorii.

Complicațiile postoperatorii posibile includ fistule intestinale (perforații), scurgeri din locurile unde intestinul este suturat, sângerare excesivă și infecție intraabdominală. Alte complicații sunt aceleași ca în orice operație majoră, inclusiv cheaguri de sânge și infecții. Din păcate, este posibil ca pacientul să se lupte pentru recuperare după această operație, doar pentru ca ulterior cancerul să recidiveze la scurt timp.

Leziuni ale organelor și necesitatea unei ostomii

Ori de câte ori se operează în cavitatea abdominală, există riscul unei leziuni mici a intestinului sau căilor urinare. Când repararea chirurgicală nu este posibilă sau există afectare tumorală abdominală importantă, poate fi necesară o procedură numită ostomie. Stoma este o procedură chirurgicală care dirijează tractul digestiv sau urinar în exteriorul corpului. Aceasta creează un orificiu numit stomă, care leagă intestinul subțire, intestinul gros (colonul) sau ureterul de exteriorul corpului, ocolind căile normale de eliminare a deșeurilor din organism.

Ostomiile se realizează de obicei când vezica urinară sau intestinele nu pot funcționa normal din cauza afectării tumorale. În cazuri rare, leziunile organelor pot apărea ca o complicație chirurgicală. Nu este o complicație frecventă, dar orice operație abdominală, inclusiv chirurgia citoreductivă, poate provoca leziuni care necesită ostomie. Stoma poate fi permanentă sau doar temporară, pentru a permite vindecarea țesutului afectat.

Viața cu o ostomie aduce numeroase dificultăți. Pacienții au nevoie de o pungă de ostomie pentru colectarea scaunului sau urinei. Stoma nu are o valvă care să oprească fluxul, iar pacientul nu poate controla trecerea deșeurilor din organism. Asistentele specializate în ostomii sunt o resursă neprețuită pentru un plan de gestionare, inclusiv rezolvarea problemelor apărute. Gestionarea modificărilor complexe ale imaginii corporale poate fi dificilă emoțional. Acestea pot fi temporare sau permanente. Dacă închiderea stomelor este necesară sau planificată, va fi nevoie de o altă operație.

Selecția pacienților și perioada postoperatorie

Recuperarea după chirurgie citoreductivă plus HIPEC variază de la pacient la pacient. Pacienții mai tineri, mai sănătoși și cei cu stadii mai precoce ale cancerului se recuperează de obicei mai repede și cu mai puține complicații. Dacă există complicații, pacienții trebuie să rămână în spital după operație și chimioterapia HIPEC. După operație pot primi medicamente și lichide intravenos. Inițial există de obicei o sondă nazogastrică pentru golirea stomacului până la revenirea funcției intestinale normale. Scopul este reluarea alimentației orale cât mai curând posibil. Un specialist în nutriție poate fi foarte util pentru recomandări dietetice noi. După întoarcerea acasă, pacienții vor avea activități modificate până la recuperarea completă.

Rezumat

Mezoteliomul peritoneal este un cancer grav și agresiv. Prognosticul (evoluția bolii) este în general nefavorabil; totuși, opțiunile terapeutice inovatoare au crescut supraviețuirea. Chirurgia citoreductivă care include peritonectomie urmată de HIPEC este o modalitate eficace de a ajuta pacienții să trăiască mai mult. Pentru unii poate oferi chiar vindecare (vindecare completă). Dacă sunteți tratat pentru mezoteliom peritoneal, cercetați-vă opțiunile de tratament. Echipa medicală vă poate ajuta să înțelegeți riscurile și beneficiile acestor tratamente agresive pentru mezoteliomul peritoneal.

*

Cine este Paul Sugarbaker?

Articolul de mai sus a fost compilat dintr-un text al Prof. Dr. Paul Sugarbaker, unul dintre specialiștii de frunte ai oncologiei chirurgicale mondiale, intitulat „Peritonectomy / Cytoreductive Surgery”, de pe site-ul mesothelioma.net. Dr. Sugarbaker este specializat în tratamentul chirurgical al cancerului gastrointestinal, mezoteliomului peritoneal și metastazelor peritoneale. A dezvoltat o procedură terapeutică importantă pentru cancerele peritoneale și metastaze, cunoscută ca HIPEC. Strategia inovatoare folosește operația, urmată de circulația medicamentelor chimioterapice încălzite în abdomen. Dr. Sugarbaker conduce în prezent Programul de Malignități ale Suprafeței Peritoneale și Centrul pentru Malignități Gastrointestinale de la Washington Hospital Center. Lucrează și într-un cabinet privat, Sugarbaker Oncology Associates.