Ce este polipoza adenomatoasă familială?

Ce este polipoza adenomatoasă familială?

Polipoza adenomatoasă familială (Familial Adenomatous Polyposis = FAP) este o afecțiune genetică ereditară. Se diagnostichează când o persoană dezvoltă peste 100 de polipi adenomatoși ai intestinului gros.

Ce este un polip adenomatos?

Un polip adenomatos este o zonă în care celulele normale care căptușesc interiorul intestinului gros formează o masă în canalul intestinal. La persoanele cu FAP, vârsta medie de apariție a polipilor este în jur de 10 ani. Majoritatea persoanelor cu FAP dezvoltă mai mulți polipi colonici până la vârsta de 35 de ani. Dacă FAP nu este depistată și tratată, riscul de cancer colorectal este foarte mare.

Mai jos, puteți vedea o fotografie a suprafeței interne a unei porțiuni de intestin gros îndepărtate chirurgical, care conține numeroși polipi adenomatoși:

Persoanele cu FAP au un risc crescut de cancer în alte organe, precum stomacul, intestinul subțire, pancreasul și căile biliare. Copiii cu FAP au un risc crescut de hepatoblastom, un tip rar de cancer hepatic. La unele persoane pot apărea și tumori desmoide / fibromatoză desmoidă, un tip de tumoră necanceroasă, agresivă local, precum și un tip rar de tumoră cerebrală numit meduloblastom. Și riscul de cancer tiroidian papilar este crescut.

Care sunt simptomele polipozei adenomatoase familiale (FAP)?

Nu toate semnele și simptomele FAP sunt legate de cancer. Unele caracteristici suplimentare ale FAP sunt:

• Osteoame, excrescențe osoase necanceroase (de obicei la nivelul maxilarelor)
• Dinți supranumerari, absenți sau care nu au putut erupe din gingie
• Hipertrofia congenitală a epiteliului pigmentar retinian (CHRPE). Este o afecțiune oculară prezentă la naștere, care nu afectează vederea, dar pe care oftalmologul o poate observa în timpul examinării cu un instrument special numit oftalmoscop.
• Modificări cutanate necanceroase, precum chisturi epidermoide și fibroame
• Mase renale

Există subtipuri de FAP?

Există subtipuri de FAP care pot varia în funcție de caracteristicile clinice, printre care:

• FAP clasică este caracterizată de obicei prin peste 100 de polipi colorectali, așa cum s-a descris mai sus. Îndepărtarea chirurgicală a unei părți a intestinului gros este cea mai eficientă metodă de gestionare a polipilor și de reducere a riscului de cancer colorectal.
• Forma atenuată (Attenuated) de FAP este asociată de obicei cu numeroși polipi colorectali adenomatoși, de exemplu între 20 și 100. Persoanele cu FAP atenuată continuă, în general, să dezvolte polipi colonici adenomatoși pe tot parcursul vieții și au un risc crescut de cancer colorectal dacă polipii nu sunt îndepărtați. Persoanele cu FAP atenuată tind să dezvolte polipi mai târziu în viață decât cele cu FAP clasică. Nu s-a stabilit încă dacă familiile cu FAP atenuată au același risc pentru alte tipuri de cancer ca familiile cu FAP clasică și nici riscul celorlalte caracteristici asociate FAP clasice.
• Sindromul Gardner este o variantă a FAP. La fel ca în FAP, persoanele cu sindrom Gardner dezvoltă numeroși polipi colonici adenomatoși. În plus, pot apărea și alte tumori în afara organelor sistemului digestiv. Aceste tumori sunt:
  • Chisturi epidermoide (noduli în piele sau sub piele)
  • Fibroame
  • Tumori desmoide (tumori fibroase necanceroase care se pot dezvolta oriunde în corp)
  • Osteoame (noduli în os sau pe os)
• Sindromul Turcot este considerat o variantă a FAP sau a sindromului Lynch, mai degrabă decât o afecțiune genetică distinctă în sine. Persoanele cu sindrom Turcot au mai mulți polipi colonici adenomatoși și un risc crescut de cancer colorectal și tumori cerebrale. Tipul tumorii cerebrale depinde, în general, de asemănarea mai mare a sindromului Turcot cu sindromul Lynch sau cu FAP. Cele mai frecvente două tipuri de tumori cerebrale în sindromul Turcot sunt:
  • Glioblastomul: Acest tip de tumoră cerebrală este o formă agresivă de astrocitom, întâlnită frecvent în familiile cu caracteristici ale sindromului Lynch.
  • Meduloblastomul: Acest tip de tumoră cerebrală începe în cerebel, situat în partea din spate a creierului. Meduloblastomul apare cel mai frecvent la copii și se întâlnește, în general, în familiile cu caracteristici ale FAP.

Care este cauza FAP clasice și a subtipurilor sale?

FAP se transmite din generație în generație într-o familie. Încă de la naștere sunt prezente, în gena APC, mutații (modificări genetice) asociate cu FAP, FAP atenuată, sindromul Gardner și sindromul Turcot.

O astfel de modificare a unei gene poate fi numită și mutație genetică, modificare genică, modificare patogenă a liniei germinale (ereditară) sau modificare genică distructivă.

APC înseamnă adenomatous polyposis coli. O persoană cu o modificare genetică ce afectează funcția genei APC are un risc crescut de a dezvolta, pe parcursul vieții, mai mulți polipi colorectali (zeci sau sute), cancer colorectal și / sau alte cancere ale sistemului digestiv.

Nu toate persoanele cu FAP au antecedente familiale de FAP. La una din trei persoane cu FAP se dezvoltă o mutație de novo (care înseamnă „nouă”) a liniei germinale (ereditară) în APC.

Nu toate persoanele cu polipoză colorectală au FAP. S-a constatat că unele persoane poartă două mutații ale genei MUTYH (cunoscută și ca gena MYH), asociate cu o afecțiune numită polipoză asociată MUTYH (MAP). Persoanele cu FAP și MAP care au polipi colorectali sunt clasificate în tipul „adenom sau adenomatos”. Totuși, persoanele cu polipoză colorectală cu polipi de tip „hamartomatos, inflamator sau juvenil” pot avea modificări în alte gene, ca în cazurile de polipoză juvenilă.

Pentru identificarea mutațiilor genetice din gena APC sau gena MUTYH la persoanele cu FAP sau FAP atenuată se poate efectua un test genetic specific. Dacă este găsită o anumită mutație genică ce afectează funcția genei, sunt examinați și ceilalți membri ai familiei; când este identificată aceeași mutație, aceștia sunt diagnosticați cu FAP sau FAP atenuată.

Cum se transmit FAP clasică și subtipurile sale generațiilor următoare?

În mod normal, fiecare celulă are 2 copii ale unei gene, una de la mamă și una de la tată. FAP cu o mutație a genei APC cunoscută că afectează funcția genei urmează un model de moștenire autozomal dominant, fiind suficientă o mutație într-o singură copie a genei pentru apariția afecțiunii. Aceasta înseamnă că un părinte cu mutația poate transmite copilului o copie a genei sale normale sau a genei cu mutație. Prin urmare, un copil care are un părinte cu mutația are o probabilitate de 50% de a o moșteni. Fratele, sora sau părintele unei persoane cu mutația are, de asemenea, o probabilitate de 50% de a avea aceeași mutație. Totuși, dacă părinții au rezultat negativ pentru mutație (mutația nu este găsită la teste), riscul pentru frați și surori scade semnificativ, dar poate rămâne mai mare decât riscul mediu.

Există unele opțiuni pentru persoanele care au un sindrom de cancer ereditar și doresc copii. Diagnosticul genetic preimplantațional (PGT) este o procedură medicală efectuată împreună cu fertilizarea in vitro (IVF), care poate permite nașterea unui copil fără transmiterea unei anumite mutații genice. Ovulele femeii sunt recoltate și fertilizate într-un laborator. Când embrionii ating o anumită dimensiune (aproximativ 8 celule), este îndepărtată 1 celulă și testată pentru afecțiunea ereditară respectivă. Părinții pot alege apoi transferul în uter al embrionilor fără mutație. PGT este folosit de peste douăzeci de ani pentru prevenirea diverselor sindroame ereditare de predispoziție la cancer. Totuși, este o procedură complexă, înaintea căreia trebuie luați în considerare factorii financiari, fizici și emoționali.

Cât de frecvente sunt FAP clasică și subtipurile sale?

FAP și FAP atenuată sunt rare. Estimările numărului persoanelor cu FAP variază între una la 22000 și una la 7000. Aproximativ 30% dintre persoanele cu FAP nu au antecedente familiale de FAP și sunt primele persoane afectate din familia lor.

Majoritatea cancerelor colorectale sunt sporadice, adică apar întâmplător și nu sunt legate de FAP sau de alte sindroame ereditare. Se consideră că mai puțin de 1% dintre toate cancerele colorectale sunt cauzate de FAP.

Se știe că atât sindromul Gardner, cât și sindromul Turcot sunt rare.

Cum sunt diagnosticate FAP clasică și subtipurile sale?

FAP clasică este un diagnostic clinic. Aceasta înseamnă că afecțiunea se diagnostichează la identificarea multor polipi colorectali, în loc să se bazeze pe rezultatul unui test de laborator. Se consideră că o persoană cu peste 100 de polipi colonici adenomatoși are FAP.

FAP atenuată este suspectată când o persoană are antecedente de peste 20, dar mai puțin de 100 de polipi colonici adenomatoși.

Sindromul Gardner este suspectat când o persoană are mai mulți polipi colonici adenomatoși și / sau cancer colorectal, împreună cu unele dintre caracteristicile necanceroase enumerate mai sus.

Sindromul Turcot este suspectat când o persoană are mai mulți polipi colonici adenomatoși și / sau cancer colorectal, împreună cu o tumoră cerebrală de tip glioblastom sau meduloblastom.

Dacă se suspectează FAP sau un subtip al acesteia, sunt disponibile teste genetice din sânge pentru identificarea modificărilor distructive din gena APC și / sau gena MUTYH. Dacă se găsește o mutație a genei APC, ceilalți membri ai familiei pot fi diagnosticați cu FAP sau subtipurile sale dacă sunt testați și au aceeași mutație genică.

Pentru ce cancere și cu cât cresc riscul FAP clasică și subtipurile sale?

• Cancer colorectal, până la 100% dacă polipii nu sunt îndepărtați
• Tumoră desmoidă, între 10% și 20%
• Cancer de intestin subțire, între 4% și 12%
• Cancer pancreatic / ampular, 2%
• Cancer tiroidian papilar, între 2% și 25%
• Hepatoblastom, 1,5%
• Tumoră cerebrală sau a sistemului nervos central, mai puțin de 1%
• Cancer gastric, 5%
• Cancer de canal biliar, risc scăzut
• Cancer al glandei suprarenale, risc scăzut

La persoanele cu sindrom Turcot, riscul de cancer depinde de asemănarea mai mare cu sindromul Lynch sau cu FAP. Pentru riscul de cancer și celelalte caracteristici, vizitați secțiunea despre sindromul Lynch de pe site-ul nostru.

Care sunt opțiunile de screening pentru FAP clasică și subtipurile sale?

ASCO recomandă următoarele examinări de screening persoanelor cu FAP. Deoarece fiecare persoană este diferită, ar trebui să discutați aceste opțiuni cu echipa dumneavoastră medicală.

• Sigmoidoscopie sau colonoscopie o dată la 1-2 ani, începând de la vârsta de 10 până la 12 ani pentru persoanele cu FAP, și colonoscopie începând de la vârsta de 18 până la 20 de ani pentru persoanele cu FAP atenuată.
• După descoperirea polipilor, trebuie efectuată o colonoscopie anuală până la planificarea colectomiei (îndepărtarea unei părți a intestinului gros). Există diferite tipuri de intervenții asupra intestinului gros pentru persoanele cu FAP și FAP atenuată. La persoanele cu FAP clasică, din cauza numărului mare de polipi și riscului crescut de cancer colorectal, se practică o colectomie totală (îndepărtarea chirurgicală a întregului intestin gros). Aceasta este o intervenție majoră, iar posibilele reacții adverse pot necesita o colostomie (exteriorizarea intestinului gros). Discutați cu echipa medicală despre ce se poate întâmpla în timpul operației și după aceasta.
• După operația asupra intestinului gros, medicii urmăresc prin sigmoidoscopie segmentul inferior al intestinului gros al pacientului, iar această supraveghere trebuie continuată regulat, în funcție de tipul operației (o dată la 6 până la 12 luni dacă a rămas țesut de intestin gros după operație; o dată la 1 până la 4 ani dacă a fost îndepărtat întregul țesut de intestin gros și există un rezervor de intestin subțire)
• Endoscopia digestivă superioară trebuie efectuată când sunt descoperiți polipi colorectali sau până la vârsta de 25 de ani. Este importantă urmărirea polipilor din duoden. Dacă polipii duodenali nu sunt îndepărtați, crește riscul de cancer duodenal sau ampular.
• Ecografia tiroidiană pentru supravegherea cancerului tiroidian ar trebui să înceapă la vârsta de 25-30 de ani.
• Tomografia computerizată (BT) sau imagistica prin rezonanță magnetică (eMaR) pot fi recomandate dacă persoana are antecedente personale sau familiale de tumori desmoide.

Se consideră că opțiunile de screening pentru sindromul Gardner sunt similare celor pentru FAP clasică. În plus, trebuie efectuate examinări cutanate regulate de către un dermatolog, un medic specializat în bolile de piele. Se consideră că opțiunile de screening pentru sindromul Turcot sunt similare celor pentru sindromul Lynch sau FAP, cu adăugarea screeningului pentru tumori cerebrale.

Opțiunile de screening se pot schimba în timp, pe măsură ce sunt dezvoltate tehnologii noi și aflăm mai multe despre FAP și subtipurile sale. Puteți discuta cu echipa medicală despre testele de screening adecvate.

Există și alte modalități de reducere a riscurilor de cancer asociate FAP?

În FAP și FAP atenuată, riscul de cancer poate fi redus prin îndepărtarea polipilor colorectali și duodenali. Studiile continuă pentru a afla dacă medicamentele pot fi eficiente în reducerea riscurilor de cancer. Un studiu clinic recent a constatat că asocierea a două medicamente, sulindac și erlotinib, a redus numărul polipilor colorectali și duodenali. Deși este promițător, acest tratament nu reprezintă în prezent îngrijire standard, deoarece sunt necesare cercetări suplimentare pentru a determina rezultatele pe termen lung.

Întrebări de adresat echipei medicale despre FAP

Dacă vă îngrijorează riscul de cancer colorectal sau alte tipuri de cancer, discutați cu echipa medicală. Poate fi util să veniți la consultații cu cineva care să ia notițe. Puteți adresa echipei medicale următoarele întrebări:

• Care este riscul meu de a dezvolta cancer colorectal?
• Câți polipi colonici am în total?
• Ce tip de polipi colonici am? (cele mai frecvente două tipuri sunt hiperplazici și adenomatoși)
• Care este riscul meu de a dezvolta un alt tip de cancer?
• Ce pot face pentru a-mi reduce riscul de cancer?
• Care sunt opțiunile mele pentru screeningul și prevenirea cancerului?

Dacă vă îngrijorează antecedentele familiale și considerați că în familia dumneavoastră ar putea exista FAP sau unul dintre subtipurile sale, puteți adresa următoarele întrebări:

• Antecedentele familiale îmi cresc riscul de cancer colorectal?
• Ar trebui să consult un consilier genetic?
• Ar trebui să iau în considerare un test genetic?