Ce este sarcopenia? Ce înseamnă PIERDEREA MUSCULARĂ în cancer?

Ce este sarcopenia?

Reducerea masei musculare sau pierderea ei este desemnată prin termenul sarcopenie, intrat în literatura medicală la sfârșitul anilor 1980, când cercetările s-au concentrat asupra acestui subiect. Sarcopenia, o problemă de sănătate publică, începe și continuă de obicei la un adult normal în jurul vârstei de patruzeci de ani. Problemele pe care le aduce o fac o problemă serioasă de sănătate publică.

La adulții vârstnici, dezvoltarea sarcopeniei crește riscul de disfuncție, dizabilitate, căderi și fracturi, pierderea independenței fizice și deces. Se consideră că dizabilitatea asociată sarcopeniei costă sistemul medical din SUA peste 18 miliarde de dolari.

La început, sarcopenia era considerată mai ales un fenomen legat de vârstă. Cercetările tot mai numeroase au arătat însă că pierderea masei și forței musculare este un subiect mai complex și cu mai multe fațete. Factori foarte variați, de la biologia persoanei la stilul de viață și procesele clinice, influențează dezvoltarea sarcopeniei. Cancerul este și el una dintre afecțiunile clinice care provoacă pierderea masei și forței musculare. Efectele sarcopeniei în această boală, prevenirea și corectarea ei sunt subiecte intens abordate.

Cum se măsoară sarcopenia?

Metoda încă folosită cel mai frecvent pentru evaluarea stării nutriționale este indicele de masă corporală(IMC). Deși practic, nu este suficient pentru evaluarea compoziției corporale, adică raportul grăsime/mușchi. Pentru evaluare există multe metode, de la măsurători antropometrice simple la imagistică RM . Evaluarea secțiunii musculare la nivelul celei de-a 3-a vertebre lombare (L3) prin tomografie computerizată (CT) este o metodă valoroasă și ușor aplicabilă, care poate informa despre cantitatea și compoziția structurală a mușchiului (raportul țesut muscular/adipos în secțiune). CT este ușor aplicabil deoarece se folosește deja frecvent în diagnosticul și urmărirea cancerului, ceea ce permite și numeroase cercetări.

De ce este importantă sarcopenia în cancer?

La pacienții cu cancer, frecvența sarcopeniei variază între %11 - 74 , potrivit raportărilor. La pacienții cu cancer și sarcopenie, multe indicii ale evoluției bolii de tip nefavorabil sunt foarte frecvente. Așadar, pierderea masei musculare este asociată cu prognostic prost (evoluție nefavorabilă). Există multe studii care evaluează sarcopenia și efectele asupra rezultatelor la pacienții cu cancer. Într-o recentă meta-analiză au fost analizate datele a 7843 de pacienți cu cancer, fiind identificată supraviețuire globală mai scăzută la cei cu masă musculară redusă.

Numeroase studii arată relația invers proporțională dintre masa musculară și toxicitatea chimioterapiei (reacțiile adverse). După cum se știe, dozele unor chimioterapice se ajustează după suprafața corporală (SC), nu după greutate. Creșterea reacțiilor adverse în sarcopenie este mai evidentă la aceste medicamente. Un studiu publicat recent, cu 533 de pacienți, ale căror rezultate au fost evaluate, a arătat că la cei cu cancer de colon timpuriu, tratați cu schema FOLFOX , masa musculară redusă era asociată cu întreruperi și întârzieri mai frecvente ale chimioterapiei la început. Un alt studiu cu rezultate similare a arătat toxicitate chimioterapică mai mare la femeile cu masă musculară mică. Dintre cele administrate oral (pe gură), medicamentele oncologiceinclud sorafenib (Nexavar), al cărui studiu a arătat că reacțiile adverse care duc la reducerea dozei erau mai frecvente la cei cu sarcopenie. Sarcopenia afectează negativ și procesul și rezultatele chirurgicale. La acești pacienți există vindecare întârziată a plăgii chirurgicale, rate crescute de infecție postoperatorie și spitalizare prelungită.

Sarcopenia trebuie evaluată de rutină la pacienții cu cancer

Identificarea prin analize potrivite a sarcopeniei, care influențează atât de mult boala, este foarte importantă. În acest sens, trebuie efectuate evaluări de rutină bazate pe CT în urmărirea pacienților. Există programe semiautomate care utilizează datele CT, însă nu și-au găsit încă locul în practica radiologică de rutină.

Tratamentul sarcopeniei în cancer

Oncologia : în gestionarea sarcopeniei la pacienții oncologici, dintre metodele menționate și studiate;

• sprijinul nutrițional,
• sprijinul medicamentos și
• exercițiul fizic

au un rol principal.

Studiile care evaluează suplimente nutritive precum vitaminele, proteinele și aminoacizii esențiali nu oferă suficiente dovezi ale beneficiului. Există cercetări asupra moleculelor precum testosteronul care acționează prin receptori androgenici, interleukina 1alfa și miostatina, însă niciuna nu a primit încă aprobare în acest domeniu. Studiile cu anomorelin, agonist al receptorului grelinei, moleculă care acționează mai ales asupra apetitului, sunt promițătoare, însă nu a primit aprobare deoarece nu crește forța musculară și nu influențează durata vieții comparativ cu grupul de control.

Exercițiul fizic are un efect pozitiv arătat de o meta-analiză cu 1199 de pacienți cu cancer de prostată , ale căror rezultate sunt incluse. Potrivit acesteia, masa musculară a crescut semnificativ la pacienții incluși într-un program de exerciții de rezistență.

Rezumat și concluzie

Deși numeroase studii de până acum arată asocierea sarcopeniei cu rezultate nefavorabile, marea majoritate sunt retrospective (privesc trecutul). Pentru pierderea masei musculare, alți factori de care depinde, în afara vârstei, au fost identificați, însă mecanismele subiacente nu sunt încă înțelese complet. Pe scurt, sunt necesare cercetări prospective (orientate spre viitor) pentru clarificarea domeniului.

În oncologie, dozele multor chimioterapice sunt stabilite după suprafața corporală a pacientului. Aceasta este calculată din înălțime și greutate. Doi pacienți cu aceeași SC pot avea rapoarte mușchi/grăsime diferite. De aceea, compoziția corporală diferită în ciuda aceleiași SC este mai determinantă pentru reacțiile adverse care variază între pacienți. Sunt necesare și cercetări care să clarifice acest aspect.

În concluzie, deși efectele negative ale masei musculare reduse asupra pacienților cu cancer nu sunt controversate, înțelegerea mecanismelor și identificarea, discutarea și cercetarea abordărilor care pot corecta sarcopenia sunt subiecte importante. Evaluarea sarcopeniei la pacientul cu cancer trebuie considerată parte a îngrijirii oncologice de rutină.