De ce se supără pe medic o pacientă cu cancer mamar recidivat?

O pacientă cu cancer mamar diagnosticat în stadiu incipient este evaluată de oncologul medical înainte sau după operație și, în funcție de risc, primește tratamente pentru reducerea riscului de recidivă, precum chimioterapie preventivă, radioterapie, medicamente țintite și tratamente hormonale.

Din momentul diagnosticului inițial încep zile dificile pentru pacienta cu cancer mamar și familia sa. La început simt că se confruntă cu cel mai rău lucru din lume și sunt cuprinși de o tristețe profundă, teamă și anxietate . Această perioadă este gestionată printr-o tranziție blândă de echipa specializată în cancer mamar; se planifică procesul terapeutic prin care pacienta va ajunge la vindecare și se explică pacientei și familiei. Persoana diagnosticată în stadiu incipient înțelege procesul de tratament, se liniștește prin abordarea medicilor, plină de speranță, cunoaștere și afecțiune, și își recapătă încrederea în sine.

Înaintea operației (neoadjuvant) sau după aceasta (adjuvant), se administrează de obicei chimioterapie timp de 4-5 luni; în funcție de risc și caracteristicile tumorii, pacienta încheie radioterapia preventivă și tratamentul țintit, iar, dacă tumora este sensibilă la hormoni, medicul recomandă preventiv, timp de 5-10 ani, pe cale orală, tratament hormonal și îi comunică pacientei că procesul dificil de tratament s-a încheiat. Exact în acest moment începe pentru pacientă o nouă perioadă de teamă. A venit timpul să își ia rămas-bun de la clinica oncologică ce îi dădea încredere și de la echipa medicală care îi oferea aproape sentimentul unei familii. Se va întoarce la viața lăsată în urmă și va încerca să stea din nou pe propriile picioare. Revenirea la viață, cu senzația unui nou început, aduce persoanei vindecate, care a trecut prin tratamentul cancerului, o nouă cauză de îngrijorare: "dacă boala mea recidivează?" devine întrebarea ei.

Mai ales la pacientele cu risc ridicat, această situație este o sursă de neliniște și pentru oncologul medical. Însă, liniștit de faptul că i-a oferit pacientei cele mai corecte tratamente puse la dispoziție de știință, o informează încă o dată și încearcă să îi reducă temerile actuale și viitoare. Recomandă control la fiecare 3-4 luni, explică în ce situații trebuie să se prezinte înaintea programării și începe perioada de remisiune/urmărire. La începutul acestei perioade, pacienta și familia întreabă medicul cât de des vor face tomografie, RMN sau tomografie PET . Ceea ce aud îi îngrijorează și mai mult. Medicul spune: „Nu vă vom face investigații precum PET, tomografie, RMN sau teste tumorale dacă nu este necesar, deoarece aceste teste nu ajută la depistarea precoce a cancerului care va recidiva.”

În ochii pacientei, aceste investigații sunt atât de valoroase; se gândește: „Ce bine ar fi să se facă des și să se depisteze precoce cancerul care va recidiva.”

În această perioadă de urmărire, chiar dacă medicul a administrat cele mai potrivite tratamente dovedite științific, recidiva nu poate fi împiedicată la un grup de paciente!

Așa cum faptul că ne urcăm în cea mai bună mașină cu cel mai talentat șofer, care nu a avut niciodată un accident, nu reduce la zero riscul de accident, nici recidiva nu poate fi prevenită la o parte dintre pacientele cu cancer mamar incipient. O pacientă pe care am numi-o ghinionistă, văzută la trei-patru luni, se prezintă la medic înaintea programării sau chiar la control cu anumite manifestări. Acestea pot fi progresive, persistente și fără ameliorare, precum oboseală, scădere în greutate, dureri osoase, tuse, dificultate de respirație, dureri abdominale, dar și dureri de cap, vedere dublă, tulburări de vedere sau modificări ale stării de conștiență. Ascultând aceste manifestări, medicul solicită anumite analize de sânge și investigații radiologice. Ecografia, tomografia PET sau RMN-ul pot evidenția recidiva. În această situație, pacienta și familia sunt triste și, pe lângă tristețe, simt mai multă sau mai puțină supărare și dezamăgire față de medic. Uneori, atitudinea pacientei și a apropiaților ajunge până la acuzații.

Pentru ca oncologii medicali să nu se confrunte cu această situație nedorită, este deosebit de important să își rezerve timp, la finalul tratamentului preventiv, pentru a explica posibilitatea recidivei și modul în care poate apărea, faptul că testele și investigațiile frecvente nu reduc această posibilitate și că investigațiile inutile pot chiar produce rezultate înșelătoare și biopsii nenecesare.

La pacientele cu cancer mamar, rata de supraviețuire cu vindecare era în jur de 65% în anii 1970, iar astăzi a depășit 90%. În ciuda acestei schimbări numerice importante a vindecării, o parte dintre pacientele din procentul de 10% sunt depistate la diagnosticul inițial cu metastaze , adică în stadiul al patrulea, iar altele sunt paciente diagnosticate precoce, la care boala recidivează în timpul urmăririi. În prezent, în ciuda progreselor medicale, nu există un test realist care să identifice cu precizie pacientele la care cancerul va recidiva. Trebuie reținut că și pentru pacientele cu recidivă există numeroase tratamente eficiente și accesibile. Dacă recidiva constă în metastaze în mai multe organe, nu se așteaptă vindecare completă la acest grup de paciente. Scopul tratamentului este, pe lângă reducerea manifestărilor supărătoare, îmbunătățirea calității vieții și prelungirea supraviețuirii cât mai mult posibil.

Dacă pacienta și familia, confruntate cu o situație atât de neplăcută, simt neîncredere față de oncologul medical care le urmărește, trebuie să solicite neapărat de la un alt oncolog medical o a doua opinie . Oncologii medicali trebuie să evalueze cuprinzător pacienta tristă și dezamăgită care se prezintă pentru a doua opinie. Când o informează, trebuie să fie deschiși și sinceri față de întrebările pacientei și familiei și, dacă nu există o eroare clară sau neglijență, să nu vorbească negativ despre medicul care a urmărit-o. Cu cât abordarea acestor paciente este mai puțin confuză și lipsită de acuzații, cu atât se poate evita regretul pacientei și familiei față de trecut, iar gestionarea perioadei următoare devine mai ușoară pentru pacientă, familie și oncolog.

• Teama că boala va recidiva depășește depresia și neliniștea