Îngrijirea spirituală și religioasă – în cursul bolilor cronice și al cancerului

Este absolut firesc și obișnuit ca oamenii să caute sprijin în religie și spiritualitate pentru rezolvarea problemelor întâlnite în viață. Însă nu oricine poate întotdeauna, singur, să își valorifice potențialul spiritual interior care îl ajută să facă față problemelor și să beneficieze de religie. De aceea, în momente dificile, precum bolile grave, oamenii pot avea adesea nevoie de ajutor profesional pentru problemele de adaptare. Înainte de a discuta conceptul de îngrijire spirituală, care își are locul în asistența medicală din lume și din țara noastră, mai ales în boli grave precum cancerul, putem vorbi despre spiritualitate.

Ce este spiritualitatea?

Spiritualitatea reprezintă efortul persoanei de a înțelege și accepta relațiile cu sine și cu ceilalți, locul său în univers și sensul vieții. Prin această definiție, este o valoare legată de existența umană. Fiecare om are întrebări despre viață și moarte și răspunsuri la ele. Spiritualitatea este totodată rezultatul experiențelor și cunoștințelor acumulate pe parcursul vieții. Prin răspunsurile găsite despre scopul vieții, oamenii își construiesc, într-un sens, propria spiritualitate.

Spiritualitatea este un concept ușor asociat sau integrat cu religia, dar fundamental diferit de aceasta. Diferențele pot fi descrise astfel: spre deosebire de spiritualitate, religia este o doctrină subiectivă bogată în tradiție, care atribuie roluri și responsabilități sociale și are limite și reguli definite. Include credințe despre sănătate, boală, moarte, păcat, viața de după moarte și responsabilitatea față de ceilalți. Spiritualitatea poate fi considerată prima componentă a religiei, însă este prea amplă pentru a fi limitată la credințe și practici religioase.

Credințele și valorile spirituale pot avea sau nu legătură cu o religie organizată. Și persoanele fără credințe religioase puternice pot avea o latură spirituală. O persoană poate avea valori spirituale și fără să simtă că aparține unei religii ori fără să fie membră a acesteia.

Ce este îngrijirea spirituală?

Îngrijirea spirituală înseamnă a fi alături de oameni în stările de durere, suferință, tristețe, teamă, singurătate și deznădejde care pot apărea după schimbări negative bruște precum boala, dizabilitatea sau dezastrele, a-i sprijini în privința credințelor, a-i îndruma în îndeplinirea obiceiurilor și actelor de cult și a-i călăuzi spre un sens nou al vieții și existenței lor.

Desigur, boala și tratamentele influențează spiritualitatea persoanei. În această situație, oamenii pot să nu știe ce să facă sau cum să gândească; așteaptă ajutor și sprijin, doresc consolare, încurajare și atenție. Aici se află importanța îngrijirii spirituale. Aproape fiecare religie și curent spiritual are forme de cult și ritualuri. Posibilitatea de a le îndeplini influențează pozitiv spiritualitatea și îi dă sens.

În istoria omenirii, căutarea vindecării a asociat mereu sănătatea și domeniul spiritual. În aproape toate comunitățile umane, deși vindecarea era căutată și material, rolul puterilor dincolo de materie a însoțit mereu această căutare. Exemplele și istoria îngrijirii spirituale arată structuri dedicate spiritualității în instituțiile medicale ale comunităților islamice, creștine și ale altor religii. Totuși, aceste abordări se bazau pe o religie anume. Astăzi, societățile țărilor au devenit multiculturale, cu o structură mai mozaicată. Aceasta cere ca îngrijirea spirituală să includă mai multe religii, iar perspectiva profesională actuală este aceasta.

Domeniul medical care asigură tratamentele de sprijin în bolile grave și progresive, în primul rând cancerul, îngrijirea paliativă, abordează și această nevoie a pacienților și apropiaților. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) definește îngrijirea paliativă drept o abordare care îmbunătățește îngrijirea fizică, psihosocială și spirituală a pacientului și familiei. Povara spirituală a bolii grave afectează atât pacientul, cât și familia. De aceea, îngrijirea spirituală îi include pe ambii.

Centrul pentru Spiritualitate, Teologie și Sănătate al Universității Duke (Duke University Center for Spirituality, Theology and Health) a descris astfel nevoile spirituale care apar la persoane în legătură cu boala:

• Nevoia de a da sens bolii: Pacientul se întreabă de ce tocmai el s-a îmbolnăvit și este îngrijorat de consecințele bolii pentru viitorul său și al familiei. Oamenii se întreabă despre posibilele consecințe ale acestei situații care produce probleme fizice îndelungate, cum vor face față bolii și cum vor suporta povara psihică.

- Subiect conex: Momentul în care timpul se oprește: DIAGNOSTICUL DE CANCER!

• Nevoia de „sens” pe parcursul bolii: Pentru a face față bolii pe durata acesteia, motivația de a lupta trebuie reînnoită periodic.
• Nevoia ca propriile credințe spirituale să fie acceptate, respectate și sprijinite: Valorile spirituale sunt foarte importante pentru fiecare om. De aceea, pacienții apreciază respectul specialiștilor care îi îngrijesc față de valorile lor spirituale.
• Nevoia ca mintea să se concentreze pe alte subiecte decât boala: Pacienții au nevoie ca mintea lor să se îndepărteze de boală și de îngrijorările despre ei înșiși. Temele spirituale reprezintă un domeniu sănătos și puternic spre care poate fi îndreptată atenția.
• Nevoia sentimentelor de preluare a controlului și de renunțare la control: Boala și spitalizarea îi fac pe pacienți să se simtă singuri și excluși. Experiențe precum a ști că oameni din comunitatea lor religioasă se roagă pentru ei sau a primi vizitele acestora îi fac să simtă că sunt prețuiți și iubiți de Creator.
• Acceptarea morții și adaptarea la aceasta: Experiențele precum boala gravă și spitalizarea îi fac pe pacienți să realizeze că nu vor trăi pentru totdeauna. Mulți se tem chiar mai mult de procesul morții decât de moarte. Acesta este un interval în care oamenii pierd controlul asupra propriei persoane și vieți, se simt incomod și singuri. În plus, din cauza unor temeri precum pedeapsa de după moarte, pacienții pot să nu se simtă pregătiți spiritual pentru moarte. Și aici au nevoie de specialiști care să îi îndrume, să le reducă anxietatea și să le ofere speranță.
• Nevoia de a ierta și de a fi iertat: Unii oameni pot considera boala o pedeapsă. De aceea, odată cu gândul morții, cresc nevoile de a ierta și de a fi iertați. Credințele spirituale și religioase îi ajută în procesul de a-i ierta pe ceilalți și de a le cere iertare, contribuind la eliberarea sănătoasă de vinovăție și furie.
• Nevoia de recunoștință în timpul bolii: Recunoștința pacienților pentru sănătatea pe care o au și pentru relațiile umane îi ajută să se adapteze mai ușor bolii și să dezvolte o perspectivă mai pozitivă. Credințele și relatările religioase întăresc recunoștința. Poveștile despre experiențele marilor personalități religioase îi ajută să dezvolte modele pozitive care să îi călăuzească în timpul bolii.
• Nevoia de a simți speranță: Speranța este motorul motivației. Fără speranță, pacienții pot renunța la luptă. De aceea, credințele spirituale, o sursă importantă de speranță, sunt foarte importante în tratament.

În asistența medicală există criterii sau măsurători care stabilesc nevoile fizice. Cel mai simplu exemplu îl reprezintă constatările examinării fizice ori rezultatele de laborator. Însă identificarea, cu alte cuvinte examinarea, stresului și nevoilor spirituale ale pacienților este și ea importantă. Există scale sau chestionare care evaluează nevoia de îngrijire spirituală a persoanelor.

În 1981, la Lisabona, într-o reuniune la care au participat aproape toate organizațiile medicale din țările lumii, articolul 11, intitulat Dreptul la asistență religioasă, al Declarației Asociației Medicale Mondiale privind drepturile pacientului a afirmat că pacientul are dreptul să solicite sau să refuze consolare spirituală și morală, inclusiv ajutorul unui cleric al religiei în care crede .

Situația îngrijirii religioase și spirituale în Turcia noastră:

În Turcia, serviciul de sprijin spiritual este descris astfel în Regulamentul drepturilor pacientului, publicat la 01.08.1998 în Monitorul Oficial numărul 23420, articolul 38: „În limita posibilităților instituțiilor și unităților medicale, se iau măsurile necesare pentru ca pacienții să își îndeplinească liber obligațiile religioase. Cu condiția să nu perturbe serviciile instituției, să nu deranjeze alte persoane și să nu interfereze în niciun fel cu tratamentul medical organizat și desfășurat de personal, la cererea pacienților este invitat un slujitor religios potrivit credințelor lor, pentru îndrumare religioasă și sprijin spiritual.”

În Turcia, serviciul de sprijin și îndrumare spirituală a început să fie aplicat pilot în șase provincii, conform protocolului de colaborare pentru sprijin spiritual în spitale semnat la 07.01.2015 între Ministerul Sănătății și Președinția Afacerilor Religioase. Acestea sunt Ankara, İstanbul, Ordu, Erzurum, Kayseri și Samsun. Din decembrie 2016, serviciul de sprijin și îndrumare spirituală a fost pus în aplicare în 14 provincii. Criteriile de selecție a personalului prevăd alegerea persoanelor care au finalizat studii universitare de patru ani în teologie.

Numeroase studii arată rezultate mai bune ale tratamentelor în care se oferă sprijin spiritual sau îngrijire religioasă. Trebuie dezvoltate servicii profesionale de îngrijire spirituală adaptate bolii, stadiului ei și culturii și valorilor persoanei. Adoptarea educației în îngrijire spirituală, formarea profesioniștilor și creșterea numărului studiilor și cercetărilor științifice vor permite obținerea unor rezultate mult mai semnificative.

Subiect conex:

- Nu trebuie uitați cei care îngrijesc pacienții cu cancer – 4 modalități de sprijinire a însoțitorilor

- Declarația europeană a drepturilor pacientului cu cancer – lecțiile învățate și recomandările noastre pentru pacienți și apropiați

- Cum trebuie să fie comunicarea la sfârșitul vieții în cancer? Trebuie discutată moartea?