5 informații esențiale despre cancerul hepatic

Cancerul hepatic este o cauză importantă de deces în lume și mai ales în Asia. Totodată, în Occident, spre deosebire de multe cancere, incidența lui crește evident. În SUA, numărul anual de cazuri noi de cancer hepatic a crescut din 1980 de trei ori. Între 2006-2015, numărul persoanelor diagnosticate a crescut cu aproximativ 3% pe an. Bărbații au o probabilitate de 3 ori mai mare decât femeile de a dezvolta acest cancer.

Statisticile privind cancerul în Turcia din 2020 arată că, prin 5649 de cazuri noi anual, este al 14-lea cel mai frecvent cancer din Turcia și, prin 5461 de decese, al 7-lea ca mortalitate.

Cancerul hepatocelular (HepatoCellular Carcinoma = HCC) este cel mai frecvent subtip de cancer hepatic și reprezintă 75% dintre toate cancerele hepatice.

Ce este cancerul hepatocelular?

Principalele cancere primare, adică originare din ficat, sunt cancerul hepatocelular, colangiocarcinomul (cancer al căilor biliare), angiosarcomul și carcinomul hepatocelular fibromelar. Carcinomul hepatocelular provine din principalele celule ale ficatului, numite hepatocite.

Se știe că, la diagnostic, peste jumătate dintre pacienții cu cancer hepatic sunt inoperabili sau în stadiu avansat, iar supraviețuirea la 5 ani pentru toate stadiile este de 18,4%, conform datelor din SUA.

Cancerul hepatocelular este o tumoră agresivă care apare de obicei pe fondul bolii hepatice cronice și al cirozei . Este diagnosticat de obicei târziu, iar supraviețuirea mediană după diagnostic este de aproximativ 6 până la 20 de luni. Deși rezecția chirurgicală (îndepărtarea zonei tumorale prin operație) este baza tratamentului, majoritatea pacienților nu sunt eligibili din cauza dimensiunii tumorii sau a disfuncției hepatice subiacente.

Există numeroase opțiuni de tratament pentru cancerul hepatocelular:

• Transplant hepatic (stadiu timpuriu)
• Ablație prin radiofrecvență, ablație cu microunde și crioablație (stadiu timpuriu)
• Ablație percutanată cu etanol sau acid acetic (stadiu timpuriu)
• IRE, nanoknife: electroporație ireversibilă (stadiu timpuriu)
• Chemoembolizare transarterială (TAKE) (stadiu timpuriu)
• Radioembolizare transarterială (TARE, cunoscută și ca radioembolizare) (stadiu timpuriu)
• Radioterapie și radioterapie stereotactică (stadiu timpuriu)
• Agenți citotoxici și tratamente cu ținte moleculare în chimioterapie sistemică (stadiu avansat)
• Imunoterapie (stadiu avansat)
• Tratamente combinate (imunoterapie și tratamente țintite) (stadiu avansat)

Pentru alegerea celui mai potrivit tratament și o mai bună înțelegere a acestei boli, am alcătuit „5 informații esențiale despre HCC” ; sperăm că vor fi utile celor interesați.

Ciroza este cel mai mare factor de risc pentru cancerul hepatocelular (HCC)

La 80-90% dintre pacienți, cancerul hepatocelular (HCC) se dezvoltă pe fond de ciroză. În plus, o treime dintre pacienții cu ciroză vor dezvolta HCC în viitor.

Pentru grupurile cu ciroză și risc ridicat se recomandă screening HCC o dată la șase luni. Frecvența se explică prin faptul că HCC se dublează, în medie, în 6 luni. De exemplu, o tumoră de 1 cm va fi observată la ecografia efectuată după șase luni ca dublată, ajungând la 2 cm. Ecografia va putea observa mai eficient o tumoră de această dimensiune. Totodată, vor fi îndeplinite criteriile de mărime necesare opțiunilor de tratament curativ.

Deși nu este foarte frecvent, HCC poate apărea și fără ciroză. Se știe că infecția cu hepatită B apărută fără ciroză poate duce la HCC. Și fibroza avansată și steatohepatita nonalcoolică (boală hepatică grasă fără alcool) au fost asociate cu HCC apărut fără ciroză.

Steatoza hepatică este considerată principala cauză a creșterii cazurilor de HCC

Studii ample efectuate în SUA și Europa au asociat boala hepatică grasă nonalcoolică cu HCC. În populația SUA, proporția persoanelor cu steatoză hepatică a fost de 25%, iar cea cu hepatită grasă nonalcoolică (boală hepatică) de 3%, adică transformarea steatozei într-o boală. La 40% dintre pacienții cu boală hepatică grasă nonalcoolică s-a observat fibroză avansată.

Deși unele studii au raportat dezvoltarea cancerului hepatic după boală hepatică grasă nonalcoolică fără ciroză, această rată a fost raportată la numai 0,1% pe an.

Se precizează că și factorii genetici, precum prezența mutației genei PNPLA3, sunt asociați cu o susceptibilitate mare la boala hepatică grasă nonalcoolică și cresc, prin urmare, riscul HCC.

Tratamentul infecției hepatitice cronice reduce riscul HCC

Tratarea infecției cronice cu hepatită C a fost asociată cu reducerea riscului HCC cu 71%. Aceasta este cea mai eficientă cale de a reduce riscul unui HCC viitor, mai ales când există și fibroză avansată.

Pacienții cu hepatită C și fibroză hepatică avansată sau ciroză trebuie să efectueze imagistică de supraveghere înaintea începerii tratamentului și să o continue și ulterior.

Pacienții cu răspuns bun la tratamentul hepatitei C sau al HCC trebuie să fie urmăriți prin tomografie sau MR la fiecare 3-6 luni, fără o limită precisă de timp, din cauza riscului de reapariție a HCC.

• Subiect conex: Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină din 2020 a fost acordat descoperirii virusului hepatitei C

Biopsia nu este neapărat necesară pentru diagnosticul cancerului hepatic

Când este întâlnită o tumoră hepatică, datele obținute prin imagistică, precum tomografia și MR, împreună cu „Sistemul de raportare și date pentru imagistica hepatică”, pot oferi probabilitatea unui HCC. Acesta reprezintă o alternativă diagnostică ce poate fi folosită în locul biopsiei. Pe lângă aceste metode se pot utiliza și diverși markeri tumorali, precum Alpha-fetoprotein.

Totuși, biopsia este standardul de aur pentru diagnostic; prin biopsia hepatică pot fi identificate și leziunile suspecte sau incerte și pot fi efectuate teste genetice pentru eligibilitatea tratamentelor oncologice cu ținte moleculare.

Are numeroase subtipuri – De exemplu, HCC fibrolamelar

HCC fibrolamelar este un subtip al cancerului hepatocelular, un cancer al ficatului. Cancerul hepatic apare prin creșterea și dezvoltarea anormală a celulelor hepatice. HCC fibrolamelar este un subtip mai rar, întâlnit de obicei la persoane mai tinere. Se caracterizează prin prezența fibrozei și a lamelelor (straturi subțiri) în țesutul hepatic. Evoluția poate fi mai bună decât în alte tipuri de cancer hepatic. În tratament pot fi utilizate metode diferite, precum chirurgia, radioterapia, chimioterapia sau imunoterapia.

Diagnosticul precoce permite tratamente complet curative

Tratamentele curative pentru HCC includ rezecția (îndepărtarea chirurgicală a tumorii), ablația (terapii de ardere, înghețare) și transplantul hepatic.

Pentru pacienții cu cancer timpuriu și funcție hepatică păstrată, alegerea este rezecția chirurgicală, cu o supraviețuire la 5 ani de 70%. Riscurile și beneficiile ei sunt similare terapiilor locale de ablație.

Ablația este o opțiune pentru tumorile precoce care nu pot fi îndepărtate chirurgical. Cea mai potrivită variantă și cea cu cea mai mare experiență este ablația prin radiofrecvență (RFA). La pacienții tratați astfel cu leziuni sub 2 cm, supraviețuirea la 5 ani a fost de 47-68%. Microundele reprezintă o abordare mai nouă și pot fi mai potrivite pentru tumorile situate în regiuni nepotrivite sau cu diametru peste 3 cm.

La persoanele cu HCC pentru care opțiunile curative nu sunt potrivite trebuie luate în considerare tratamente sistemice / paliative (care prelungesc viața și cresc calitatea ei). Terapia paliativă poate fi utilizată și pentru cei care așteaptă transplantul hepatic.

Până recent, medicamentele oncologice orale sorafenib (Nexavar) și sunitinib (Sutent) erau singurele opțiuni de terapie sistemică aprobate ca potrivite pentru HCC. În prezent însă există numeroase opțiuni sistemice, inclusiv imunoterapia, pentru pacienții la care rezecția nu este potrivită.

Gestionează preferințele pentru a vedea conținutul extern