Angiosarcomul: simptome, tratament și toate întrebările despre el

Ce este sarcomul?

Sarcoamele sunt cancere rareale țesuturilor moi și de susținere ale corpului. Deși rare, formează un grup important, cu peste cincizeci de tipuri. Celula canceroasă de tip sarcom poate proveni din țesuturi moi (%80) sau os (%20). Țesuturile moi pot fi adipos, muscular, vase sanguine și limfatice.

Ce este angiosarcomul?

Dintre sarcoamele țesuturilor moi, cele care provin din vasele sanguine se numesc angiosarcoame. Se pot dezvolta din țesutul subcutanat în multe regiuni ale trunchiului, cap-gât și sân. Cea mai cunoscută cauză este radioterapia pentru cancer mamar sau limfom. Pot apărea în zona iradiată după aproximativ 8-10 ani. La microscop, colorațiile pentru structurile vasculare, precum CD31 și factorul 8, sunt pozitive.

Cum se tratează angiosarcoamele?

Metode REGIONALE de tratament aplicabile sarcoamelor

Operația

Tratamentul principal al sarcoamelor este îndepărtarea completă a zonei canceroase. Se urmărește excizia cu margine chirurgicală complet înconjurată de țesut normal fără cancer. Însă, în funcție de localizare și aderența la vecinătăți, uneori excizia completă nu este posibilă. Când boala rămâne la marginea chirurgicală, radioterapia poate fi o opțiune.

Radioterapia

Radioterapia tratează cancerul folosind energie înaltă. Produce leziuni celulelor canceroase prin rupturi ale DNA, expresia genică a celulei. În angiosarcom, la pacienții ineligibili pentru operație sau cu boală la marginea chirurgicală, radioterapia poate fi o opțiune terapeutică.

Ablația

Sunt metode locale pentru distrugerea tumorilor mici. Aceste metode se numesc și tratamente oncologice fără operație . Distrugerea tumorii prin înghețare se numește crioablație, iar prin unde radio de energie înaltă, ablație prin radiofrecvență. Procedurile se fac cu ajutorul imagisticii, precum ecografia sau tomografia. Pot fi aplicate tumorilor inoperabile și metastazelor în sarcoamele cu răspândire limitată în corp.

Embolizarea

Embolizarea urmărește distrugerea celulelor canceroase prin întreruperea alimentării cu sânge a țesutului tumoral. Dacă se realizează cu chimioterapie, se numește chemoembolizare, iar dacă se folosesc microsfere radioactive, radioembolizare este denumirea procedeului.

Metode SISTEMICE de tratament aplicabile sarcoamelor

Chimioterapia

Grupul de medicamente folosit pentru uciderea celulelor canceroase se numește chimioterapie . Unii agenți produc moarte celulară deteriorând DNA, alții împiedicând sinteza DNA. În angiosarcom, chimioterapia poate fi administrată pentru ameliorarea simptomelor și prelungirea vieții în boala răspândită sau pentru micșorarea zonei canceroase și pregătirea pentru operație în boala regională inițial inoperabilă.

Agenți chimioterapici cu eficacitate dovedită în angiosarcom

• Paclitaxel
• Doxorubicină
• Doxorubicină lipozomală
• Ifosfamidă
• Gemcitabină

Utilizarea individuală sau combinată a acestor medicamente se decide după starea generală a pacientului.

Combinația promițătoare dintre propranolol, medicament cardiac și antihipertensiv, și chimioterapicul vinblastină

Vinblastina este unul dintre cele mai vechi chimioterapice, utilizat din 1958. Acționează împiedicând proliferarea celulară. Propanolol (denumire comercială cunoscută Dideral) este unul dintre cele mai vechi medicamente pentru boli cardiace și hipertensiune. Propanolol acționează asupra structurilor beta din vase, numite receptori , cu numeroase funcții, inclusiv contracția vasculară. Deoarece angiosarcomul provine din celulele vaselor sanguine, după demonstrarea în laborator că propanolol sporește eficacitatea chimioterapiei s-a efectuat un studiu clinic. La 7 pacienți tratați anterior, cu boală recidivată și răspândită, combinația vinblastină-propanolol a oferit supraviețuire fără boală de 11 luni și supraviețuire globală de 16 luni. Este promițător pentru pacienții cu angiosarcom care primiseră multiple linii terapeutice.

În studiul publicat de Pasquier și colaboratorii, pacienții cu angiosarcom au primit propranolol 40 mg de 2 ori zilnic și vinblastină metronomică săptămânală (6 mg/m2) și metotrexat (35 mg/m2). Toți cei 7 pacienți au răspuns; la 1 pacient s-a observat răspuns complet, iar la 3 răspuns parțial foarte bun. După această evoluție, în ianuarie 2017 propranolol a primit în Europa statut de medicament orphan (orfan) pentru sarcomul țesuturilor moi.

Notă: Statutul de medicament orfan este acordat pentru susținerea studiilor clinice cu agenți de testat în boli rare și înseamnă finanțarea publică a studiilor acestor medicamente.

Terapiile țintite

Sunt medicamente care inhibă semnalele de creștere ale celulelor canceroase. Unele împiedică semnalele formării vaselor noi și astfel creșterea cancerului.

Terapii moleculare țintite și inhibitoare ale vascularizării

Factorul de creștere epitelial vascular (Growth) (VEGF) este unul dintre principalii factori ai vascularizării tumorale în multe cancere. Vascularizarea crescută contribuie la creșterea și progresia tumorii. Blocarea căilor receptorului VEGF inhibă acest proces. Terapia țintită folosește medicamente dezvoltate împotriva celulelor canceroase vii sau în creștere. Unele împiedică semnalul de creștere să ajungă la celulă, altele reduc alimentarea prin sânge, iar altele întăresc imunitatea pentru recunoașterea și atacarea celulelor canceroase. Astfel se încetinește creșterea sau se ucid mai multe celule. Terapia țintită poate fi combinată cu alte tratamente oncologice.

Pazopanib (Votrient®)

Pazopanib este un inhibitor multiplu de tirozin-kinază care încetinește sau oprește dezvoltarea celulei canceroase. Împiedică și formarea vaselor sanguine noi care o ajută. Se administrează o dată zilnic, total 800 mg în comprimate, cu 1 oră înainte sau 2 ore după masă (pe stomacul gol).

Sorafenib (Neksavar®)

Sorafenib blochează vasele noi care hrănesc cancerul (angiogeneza) și moleculele intracelulare care stimulează creșterea. Face aceasta inhibând diferite tirozin-kinaze importante pentru creșterea și supraviețuirea celulară.

Analiza subgrupurilor din două studii de fază II cu pacienți cu sarcoame diferite a arătat eficacitate mai mare în angiosarcom decât în celelalte sarcoame și supraviețuire fără boală de 5 luni. Principala problemă a sorafenibului sunt reacțiile cutanate. Reducerea dozei din acest motiv a permis tolerarea medicamentului.

Bevacizumab (Altuzan®)

Bevacizumab este un anticorp care se leagă de VEBF circulante și receptorii lor, împiedicând comunicarea. S-a demonstrat eficacitatea folosirii împreună cu chimioterapia Doxorubucin

Olaratumab (Lartruvo)

Olaratumab Este un anticorp cu structură de imunoglobulină G1. Se leagă de receptorul factorului de creștere plachetar (PDGFRA), crescut în sarcoame, inhibând creșterea celulară și vascularizarea. Studiul a arătat eficacitatea combinării cu doxorubicină la pacienți fără chimioterapie anterioară. Folosirea olaratumabului cu doxorubucin, care în faza II a oferit încă 12 luni de supraviețuire, a primit aprobarea FDA în octombrie 2016. Cele mai frecvente reacții adverse sunt scăderea valorilor sanguine și leziunile bucale.

Sunitinib (Sutent®)

Sunitinib este un inhibitor multiplu de tirozin-kinază: inhibă tirozin-kinaza căilor interne ale receptorului VEGF și ale altor receptori care stimulează creșterea și proliferarea celulei canceroase. Atacă astfel atât vasele în creștere, cât și alte ținte care ajută cancerul. Se administrează 50 mg o dată zilnic, cu mâncare sau înainte de masă.

Imunoterapia

Sistemul imun este apărarea naturală a corpului împotriva infecțiilor și bolilor. Imunologia și oncologia sunt asociate de la sfârșitul secolului 19, când chirurgul William Coley a raportat micșorarea tumorii după injectarea bacteriilor ucise în sarcom. Imunoterapia acționează crescând activitatea sistemului imun, permițând recunoașterea și distrugerea celulelor canceroase. Deși studiile continuă în angiosarcom, până acum nu există o metodă imunoterapică aprobată.