Ce sunt PFS, timpul până la agravarea cancerului, și a doua PFS sau PFS-2, folosită tot mai mult în ultimii ani?

Ce este durata supraviețuirii fără progresie (progression-free survival, PFS)?

Progresia înseamnă „înaintare”, „agravare”, iar supraviețuirea fără progresie înseamnă, în traducere, durata vieții fără progresia bolii. În oncologie, este unul dintre termenii folosiți cel mai frecvent. Durata supraviețuirii fără progresie reprezintă timpul de la începerea unui nou tratament până la identificarea progresiei cancerului și exprimă cât timp este ținut cancerul sub control prin tratament. Într-un studiu clinic, măsurarea supraviețuirii fără progresie este o modalitate de a vedea cât de bine funcționează un tratament nou. PFS este abrevierea folosită. De obicei, durata se exprimă în „luni”.

Ce este durata supraviețuirii globale?

Supraviețuirea globală reprezintă timpul scurs, pentru pacienții diagnosticați cu o boală, fie de la data diagnosticului, fie de la începerea tratamentului unei boli precum cancerul. Într-un studiu clinic, măsurarea supraviețuirii globale este cea mai bună modalitate de a vedea cât de bine funcționează un tratament nou. În engleză, termenul este „overall survival”, iar abrevierea folosită este OS. De obicei, durata se exprimă în „luni”.

- Subiect asociat: De ce sunt importante cercetările clinice în cancer? Ce trebuie să știți

Ce este a doua supraviețuire fără progresie (PFS-2)?

Este un nou indicator al supraviețuirii și eficacității pentru pacienții cu cancer.

Supraviețuirea globală (OS) rămâne criteriul final preferat pentru măsurarea beneficiilor clinice susținute în studiile oncologice și cel mai important indicator de eficacitate. În unele situații, utilizarea supraviețuirii globale ca obiectiv al studiului poate fi problematică din cauza evaluării designului studiului, a mai multor linii de tratament, a duratelor lungi de supraviețuire și a altor factori. În acest context, pentru noua generație de imunoterapii și medicamente țintite, cu profiluri de reacții adverse mai blânde, este necesar un criteriu final nou și mai adecvat. Studiile actuale sugerează că a doua durată de supraviețuire fără progresie (PFS2) ar putea fi un criteriu final potrivit în acest scop.

Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) recomandă folosirea PFS2 atunci când supraviețuirea globală nu poate fi măsurată, pentru a ajuta la înțelegerea importanței îmbunătățirilor semnificative ale PFS. PFS2 este definită ca timpul de la includerea unui pacient într-un studiu clinic până la progresia tumorii în cursul tratamentului din linia următoare sau până la deces din orice cauză.

Un studiu care evidențiază importanța PFS2

Într-un studiu publicat în 2014 în revista Blood , cercetătorii au efectuat o căutare pe clinictrials.gov pentru cercetări oncologice care includeau PFS2 ca criteriu final; termenii de căutare au fost cancer și PFS, respectiv cancer și PFS2.

Până în iulie 2014, un total de 7957 de studii oncologice menționau PFS drept criteriu final; dintre acestea, 14 includeau PFS2. În fiecare studiu care includea PFS2, PFS era deja menționată și ea drept criteriu final. PFS era criteriul final primar în 13 dintre aceste 14 studii. Supraviețuirea globală nu era criteriul final primar în niciun studiu clinic care menționa PFS2, ci era un criteriu final secundar în 13 dintre cele 14 studii.

Tipurile de studii oncologice în care a fost evaluată PFS2 în această analiză au inclus mielomul multiplu (3 studii), cancerul de prostată (2 studii), cancerul de sân (2 studii), cancerul capului și gâtului (1 studiu), cancerul colorectal (4 studii), cancerul pulmonar fără celule mici (1 studiu) și cancerul pancreatic (1 studiu). Analiza a identificat o serie de probleme privind includerea PFS2 în studiile clinice. În primul rând, este un concept nou pentru profesioniștii din sănătate. Pentru sponsorii care finanțează studiile clinice este necesară comunicarea rezultatelor PFS2 într-un mod clar și relevant clinic, iar datele trebuie integrate în modele medicale și economice.

În concluzie, PFS2 apare ca un criteriu final secundar într-un număr tot mai mare de studii clinice oncologice care evaluează beneficiile tratamentelor secvențiale pentru cancer. Deși datele sunt în prezent limitate, rezultatele unui număr crescând de studii vor ajuta la stabilirea modului în care PFS2 într-un cancer în stadiu avansat oferă informații suplimentare și complementare despre eficacitatea tratamentelor secvențiale.