Cinci ani de administrare suplimentară de letrozol au crescut supraviețuirea fără boală de la 57% la 62% pe parcursul a 15 ani și au redus recurența la distanță cu 28%.

Încă 5 ani de terapie endocrină: rezultatele finale la 15 ani ale studiului NSABP B-42

În cancerul mamar cu receptori hormonali pozitivi, terapia endocrină după operație durează de obicei 5 ani; totuși, aceste cancere pot recidiva chiar și după 10 sau 15 ani. Aduce oare un beneficiu real continuarea letrozolului încă 5 ani la femeile în postmenopauză care au finalizat 5 ani de tratament cu inhibitor de aromatază? Răspunsul cu cea mai lungă urmărire la această întrebare vine din studiul american NRG Oncology/NSABP B-42: analiza finală, după o urmărire mediană de 15,9 ani, a fost prezentată în octombrie 2026 la Congresul ESMO (LBA24). Letrozolul prelungit a îmbunătățit semnificativ supraviețuirea fără boală și recidiva la distanță, dar nu a modificat supraviețuirea globală. Am discutat anterior despre situația letrozolului în Turcia, despre noile opțiuni în cancerul mamar hormonopozitiv și despre studiile remarcabile de la ESMO 2026.

De ce este important acest subiect?

Aproximativ două treimi dintre cancerele mamare au receptori hormonali pozitivi. O caracteristică importantă a acestor cancere este că riscul de recidivă persistă de-a lungul anilor, chiar dacă scade: la o parte dintre paciente, boala poate reveni după încheierea celor 5 ani de tratament, chiar și după 10 sau 20 de ani (stadiile cancerului mamar, rezistența la terapia hormonală). De aceea, continuarea terapiei endocrine mai mult de 5 ani este unul dintre cele mai dezbătute subiecte din ultimii 20 de ani.

Pe de altă parte, inhibitorii de aromatază pot provoca efecte adverse precum dureri articulare, pierdere de masă osoasă, bufeuri și probleme sexuale; prelungirea tratamentului înseamnă a trăi încă 5 ani cu aceste efecte adverse (terapia hormonală și problemele sexuale). Deoarece studiile anterioare aveau o urmărire scurtă, nu era clar dacă beneficiul terapiei prelungite crește sau dispare în timp. Rezultatele la 15 ani ale B-42 oferă un răspuns important la această întrebare.

Este benefică continuarea letrozolului după 5 ani de terapie endocrină?

Conform rezultatelor la 15 ani ale studiului NSABP B-42, la femeile în postmenopauză care au finalizat 5 ani de tratament ce includea un inhibitor de aromatază, continuarea letrozolului încă 5 ani crește supraviețuirea fără boală cu 5,1 puncte procentuale și reduce recidiva la distanță cu 28%. Totuși, nu prelungește semnificativ supraviețuirea globală; beneficiul este cel mai evident la femeile cu ganglioni limfatici afectați și cu risc mai mare de recidivă.

Cum a fost realizat studiul?

34% dintre paciente aveau sub 60 de ani, 57% nu aveau ganglioni limfatici afectați, iar 39% primiseră anterior tamoxifen. O pătrime aveau o densitate osoasă semnificativ scăzută la măsurătoare (scor T de -2,0 sau mai mic). La randomizare au fost echilibrate starea ganglionilor limfatici, utilizarea anterioară a tamoxifenului și densitatea osoasă. De la analiza la 10 ani au fost înregistrate încă 538 de evenimente noi.

Rezultate: beneficiul a crescut în timp

În prima analiză a studiului (2019), diferența de supraviețuire fără boală la 7 ani (84,7% și 81,3%) nu atinsese pragul statistic stabilit în prealabil. Cu o urmărire mai lungă, curbele au continuat să se separe: la 10 ani diferența a devenit semnificativă, iar la 15 ani diferența absolută a crescut la 5,1 puncte procentuale. Acest tablou sugerează că efectul terapiei endocrine persistă și după oprirea medicamentului („efect de continuare”, carry-over).

Privite ca prim eveniment, recidiva la distanță (5,1% și 7,0%), al doilea cancer mamar (5,0% și 6,0%) și al doilea cancer în afara sânului (9,4% și 11,0%) au fost ceva mai rare în brațul cu letrozol. Ratele de recidivă locală în zona sânului au fost similare (3,2% și 3,6%). Pierderea vieții ca prim eveniment a fost identică în cele două brațe (12,6% și 12,7%); aceasta arată ponderea, pe termen lung, a cauzelor fără legătură cu cancerul mamar în această grupă de vârstă, după menopauză.

Cine beneficiază mai mult?

Beneficiul în supraviețuirea fără boală a fost similar în subgrupurile stabilite în prealabil în funcție de starea ganglionilor limfatici, utilizarea anterioară a tamoxifenului, densitatea osoasă, vârstă și tipul de operație; nu s-a constatat o diferență semnificativă între grupuri. Totuși, beneficiul absolut în recidiva la distanță a fost vizibil mai mare la pacientele cu ganglioni limfatici pozitivi, care au un risc mai mare de recidivă (ganglionii limfatici axilari și cancerul mamar).

Într-o analiză efectuată pe probe tumorale ale pacientelor din B-42 și publicată în 2024 în Journal of Clinical Oncology a fost studiat și testul MammaPrint, bazat pe 70 de gene. Această analiză precedă datele finale la 15 ani și are caracter exploratoriu:

Pentru supraviețuirea fără boală s-a găsit o interacțiune semnificativă între rezultatul testului și efectul tratamentului (P = 0,015); pentru recidiva la distanță nu (P = 0,38). Această constatare, surprinzătoare la prima vedere, a fost interpretată în sensul că un profil genomic cu risc scăzut ar putea indica tumori mai sensibile la terapia endocrină. Rezultatele nu au fost încă validate suficient pentru a ghida deciziile clinice (testele genomice și riscul clinic, decizia privind chimioterapia pe baza testelor genomice).

Efecte adverse și siguranță

Cel mai temut efect advers al tratamentului prelungit cu inhibitor de aromatază este pierderea de masă osoasă și fracturile. În B-42, la 15 ani, frecvența fracturilor osteoporotice și a evenimentelor trombotice arteriale (infarct, accident vascular cerebral etc.) a fost similară în cele două brațe. În studiu, pacientele au fost repartizate echilibrat în brațe, ținându-se cont și de densitatea osoasă. Deoarece în alte studii fracturile și pierderea de masă osoasă au fost raportate ceva mai frecvent în cazul tratamentului prelungit, monitorizarea sănătății oaselor rămâne importantă (exercițiul fizic și riscul de fractură, vitamina D).

Absența unei diferențe semnificative de supraviețuire globală poate fi explicată prin faptul că, în această grupă de vârstă, pe parcursul unei urmăriri lungi, majoritatea pierderilor de vieți se datorează unor cauze fără legătură cu cancerul mamar. Cu toate acestea, reducerea recidivei la distanță este importantă: recidiva la distanță este evenimentul care afectează cel mai mult calitatea și durata vieții în cancerul mamar.

Evaluare împreună cu alte studii

Grupurile de paciente, tratamentele anterioare și duratele de urmărire diferă între studii; comparația este indirectă.

Evaluate împreună, aceste studii arată că beneficiul absolut al terapiei prelungite după un inhibitor de aromatază este mic, dar real; beneficiul este relevant mai ales la femeile cu risc mare de recidivă. Astăzi, la pacientele cu boală în stadiu incipient și risc ridicat, terapiei endocrine i se adaugă și inhibitori CDK4/6 (abemaciclib, ribociclib); femeile incluse în B-42 nu primiseră aceste medicamente (inhibitorii CDK4/6 în stadiul incipient, monarchE la 7 ani, NATALEE la ESMO 2026). Contribuția suplimentară a terapiei prelungite la pacientele care au primit un inhibitor CDK4/6 nu este cunoscută.

Limitări

• Date de congres: Rezultatele la 15 ani au fost prezentate la ESMO 2026; publicarea integrală într-o revistă cu evaluare colegială nu există încă. Ratele la 10 ani diferă ușor de cele raportate în publicația din 2023 (75,9% și 72,6%); această diferență poate proveni din baza de date actualizată.
• Supraviețuirea globală: Diferența nu este semnificativă; tendința privind pierderile de vieți cauzate de cancerul mamar rămâne și ea la limita semnificației.
• Detaliile pe subgrupuri: Rapoartele de risc pe subgrupuri nu au fost prezentate detaliat; la pacientele cu ganglioni negativi, diferența în recidiva la distanță nu este semnificativă.
• Grupul de paciente: Au fost incluse doar femei în postmenopauză care finalizaseră 5 ani de tratament fără recidivă; rezultatele nu pot fi aplicate direct femeilor în premenopauză sau pacientelor care au primit un inhibitor CDK4/6. Statusul HER2 era necunoscut la 8% dintre paciente.
• Aderența la tratament: Proporția pacientelor care au întrerupt comprimatele pe parcursul celor 5 ani și efectul acestui lucru asupra rezultatelor nu au fost prezentate detaliat în sursele de știri (cum citim corect studiile).

Recomandări pentru paciente și familiile lor

• Discuția din anul 5: Pe măsură ce vă apropiați de al 5-lea an de terapie endocrină, discutați deschis cu medicul dumneavoastră despre continuarea sau oprirea tratamentului; întrebați care este riscul dumneavoastră de recidivă și beneficiul așteptat.
• Nu opriți medicamentul din proprie inițiativă: Dacă efectele adverse vă supără, spuneți-i medicului; există soluții pentru durerile articulare, bufeuri sau problemele sexuale (simptomele menopauzei, menopauza după cancer).
• Protejați-vă oasele: Măsurarea regulată a densității osoase, aportul suficient de calciu și vitamina D, exercițiul fizic regulat și, la nevoie, medicamentele de protecție osoasă reduc riscul de fractură (exercițiul fizic în cancerul mamar).
• Continuați controalele: Deoarece în cancerul mamar hormonopozitiv pot apărea recidive tardive, controalele anuale rămân importante și după anul 5 (monitorizarea prin ADN tumoral din sânge).
• În etapa deciziei, nu ezitați să cereți o a doua opinie.

Întrebări frecvente

Ce este studiul NSABP B-42?

NSABP B-42 este un studiu de fază 3, dublu-orb, randomizat, care a comparat încă 5 ani de letrozol cu placebo la 3.966 de femei în postmenopauză care finalizaseră 5 ani de terapie endocrină ce includea un inhibitor de aromatază pentru cancer mamar în stadiu incipient, cu receptori hormonali pozitivi. Rezultatele finale, după o urmărire de 15,9 ani, au fost prezentate în octombrie 2026 la Congresul ESMO.

Cât de mult ajută prelungirea letrozolului la 10 ani?

La 15 ani, proporția femeilor fără boală a fost de 61,6% cu letrozol și de 56,5% cu placebo; diferența absolută este de 5,1 puncte procentuale. Recidiva la distanță a scăzut de la 9,7% la 6,9%, iar evenimentele legate de cancerul mamar de la 18,3% la 14,7%. Nu s-a observat o diferență semnificativă de supraviețuire globală.

Crește letrozolul prelungit riscul de fracturi?

În B-42, la 15 ani, fracturile osteoporotice au fost de 9,2% în brațul cu letrozol și de 8,7% în brațul cu placebo; diferența nu este semnificativă. Evenimentele trombotice arteriale au fost de asemenea similare. Totuși, deoarece inhibitorii de aromatază pot reduce densitatea osoasă, se recomandă măsurarea regulată a densității osoase și, la nevoie, un tratament de protecție.

Ar trebui ca toate pacientele să prelungească terapia endocrină la 10 ani?

Nu. Beneficiul este cel mai evident la femeile cu ganglioni limfatici afectați și cu risc mare de recidivă. La femeile cu risc scăzut de recidivă, cu pierdere de masă osoasă sau cu efecte adverse greu de suportat, câștigul prelungirii poate fi limitat. Decizia trebuie luată împreună de medic și pacientă.

Glosar

Inhibitor de aromatază

Grup de medicamente care reduc producția de estrogen la femeile în postmenopauză: letrozol, anastrozol și exemestan.

Terapie endocrină extinsă (prelungită)

Continuarea terapiei endocrine standard de 5 ani pe o perioadă mai lungă de 5 ani.

Supraviețuire fără boală

Perioada trecută fără recidivă, cancer nou sau pierderea vieții.

Recidivă la distanță

Reapariția cancerului în organe aflate la distanță, precum oasele, ficatul sau plămânii.

Placebo

Comprimat cu aspect identic cu medicamentul, dar fără substanță activă.

Efect de continuare (carry-over)

Persistența beneficiului și după oprirea tratamentului.

MammaPrint

Test genomic care estimează riscul de recidivă pe baza activității a 70 de gene din tumoră.