O întrebare importantă a hormonoterapiei adjuvante în cancerul mamar a primit răspuns

În cancerul mamar hormonosensibil diagnosticat la femei după menopauză, tratamentul protector,adjuvant, adică destinat reducerii recidivei, folosește 3 medicamente diferite care blochează enzima aromatază. Superioritatea lor reciprocă a fost cercetată pentru prima dată într-un studiu comparativ direct.

Studiul a apărut în Lancet Oncology la 23 februarie 2018. După operație, cu hormonali receptori-pozitivi, cancer de sân aveau cele 3697 de paciente incluse între 9 martie 2007 și 31 iulie 2012 în 76 de centre oncologice italiene. Au fost randomizate într-una dintre cele șase grupe terapeutice preferate frecvent în practică.

-Subiect asociat:  Tipurile hormonoterapiei în cancerul de sân

Echipa italiană a raportat că prima comparație directă a celor trei inhibitori adjuvanți ai aromatazei în cancerul mamar precoce postmenopauzal cu receptori hormonali pozitivi nu a arătat diferență semnificativă de eficacitate clinică ori siguranță, aceasta fiind constatarea.

Cele trei medicamente frecvente, letrozol (Femara), anastrazol (Arimidex) și exemestan (Aromasin), au fost testate la 3700 de femei randomizate în faza 3 FATA-GIM3, deschis, studiu clinic. Supraviețuirea fără recidivă la 5 ani a fost %90 cu anastrozol, %88 cu exemestan și %89.4 cu letrozol.

Nu au fost identificate evenimente grave neașteptate, reacții adverse , ori decese asociate celor trei medicamente. Peste %50 dintre paciente erau supraponderale sau obeze , dar nu au fost observate diferențe între subgrupe.

Studiul a testat și altă strategie de rutină: după 2 ani de tamoxifen , continuarea 3 ani cu unul dintre cele trei medicamente, comparată cu folosirea lor singure timp de 5 ani. A clarificat astfel încă o necunoscută, fără diferențe de eficacitate. Pe parcursul a 5 ani, reacțiile adverse musculoscheletice au fost mai frecvente la folosirea celor trei inhibitori ai aromatazei timp de 5 ani decât după 2 ani de tamoxifen urmați de 3 ani de inhibitor, când reacțiile musculoscheletice erau mai puține.

Studiul arată că ambele strategii sunt similare statistic și potrivite clinic.

La final, cercetătorii au subliniat:

• tamoxifenul rămâne o opțiune bună,
• preferințele pacientelor trebuie considerate în alegere și
• alegerea între cele trei medicamente sau schimbarea celui folosit cu altul din cauza reacțiilor adverse nu creează dezavantaje.

În total 1847 de participante au început direct unul dintre cei trei inhibitori și l-au folosit 5 ani. Timp de 5 ani au luat oral zilnic anastrozol 1 mg, exemestan 25 mg sau letrozol 2.5 mg. Alte 1850 au început direct tamoxifen, folosindu-l 2 ani la 20 mg/zi, apoi 3 ani zilnic oral anastrozol 1 mg, exemestan 25 mg sau letrozol 2.5 mg.

Întreruperea precoce pentru reacții adverse a fost % 11 cu tamoxifen și % 7 cu inhibitori ai aromatazei. După tamoxifen urmat de inhibitor, întreruperea era de aproximativ %5.

Studiul este foarte valoros pentru clarificarea unei necunoscute importante a strategiei hormonale protectoare la pacientele hormonopozitive operate după menopauză. Știința continuă zilnic să ofere o lumină nouă pacientelor noastre.

Subiecte asociate

Noutăți în tratamentul cancerului de sân - 2017 și 2018

Cum identificăm pacientele care nu vor primi chimioterapie după operația cancerului de sân?