Progresul istoric care a transformat tratamentul cancerului mamar: inhibitorii CDK4/6

În cazul formei hormonopozitive, metastatice (stadiul 4) a cancerului mamar, în ultimii 50 de ani, unul dintre cele mai importante progrese în tratament a fost obținut prin descoperirea și succesul terapeutic al inhibitorilor CDK4/6 , inhibitori ai kinazelor dependente de ciclină.

Succesul terapeutic obținut prin adăugarea inhibitorilor CDK4/6 la terapia hormonală clasică a scos aproape complet chimioterapia din discuția privind prima alegere de tratament pentru aproape toate pacientele. Deși acest progres nu înseamnă că chimioterapia nu mai este deloc utilizată la pacientele cu cancer mamar avansat cu receptori hormonali pozitivi, preferința pentru ea a scăzut considerabil la nivel mondial. La grupul de paciente cu boală foarte extinsă încă de la primul diagnostic și cu tendință de deteriorare a funcțiilor organelor, numită criză viscerală, pentru obținerea unui răspuns rapid, chimioterapia poate fi prima opțiune, dar nu trebuie uitat că acest grup de paciente este foarte rar.

Ce este un inhibitor CDK4/6? Cum acționează?

Inhibitorii CDK4/6 sunt agenți anticancer de nouă generație care inhibă ciclul mitotic (diviziunea celulară). În acest grup există 3 medicamente aprobate internațional, cu mecanisme de acțiune similare: palbociclib (Reampla), ribociclib (Valamor) și abemaciclib.

Deși nu acționează direct asupra hormonului feminin, inhibitorii CDK4/6 sunt medicamente care exercită un efect anticancer în cancerele mamare hormonopozitive prin ciclul celular . Inhibitorii CDK au adus, într-adevăr, un suflu nou în tratamentul cancerului mamar hormonopozitiv.

Fața în schimbare a tratamentului cancerului mamar metastatic

În prezent, cancerul mamar metastatic nu poate fi vindecat complet. Tratamentul urmărește controlul bolii care a metastazat, prelungirea cât mai mult posibil a vieții pacientei și îmbunătățirea calității vieții. 

• O parte dintre pacientele tratate după diagnosticul de cancer mamar în stadiu precoce vor prezenta, în timp, o recidivă (reapariție). La acest grup de paciente cu recidivă metastatică, înaintea deciziei terapeutice trebuie efectuată o biopsie mamară și trebuie obținute informații despre biologia cancerului metastatic nou depistat.
• În studii, la aproximativ 15% dintre pacientele cu cancer mamar reapărut prin metastaze (recidivat) sunt depistate diferențe față de tipul inițial de cancer. Această schimbare poate determina și modificări importante ale strategiilor terapeutice. De exemplu, la o pacientă diagnosticată inițial cu cancer mamar sensibil la hormoni, biopsiile recidivei apărute la câțiva ani după tratamente pot arăta că recidiva este un tip de cancer insensibil la hormoni.
• La pacienta diagnosticată cu cancer mamar metastatic sensibil la hormoni (hormonopozitiv), tratamentul începe de obicei, fiind mai puțin toxic decât chimioterapia, cu inhibitori CDK4/6 și cu un medicament endocrin adecvat statusului menopauzal. Dacă pacientele sunt diagnosticate înainte de menopauză, li se induce medicamentos menopauza (medicamente care opresc eliberarea estrogenului de către ovare), apoi se administrează terapia hormonală și inhibitorii CDK4/6.
• La pacientele cu boală agresivă, cu evoluție rapidă și risc de insuficiență de organ, dacă prima linie a început cu chimioterapie, la cele cu răspuns bun chimioterapia poate fi oprită și se poate trece la terapie endocrină, adesea după o perioadă de tratament de 4-6 luni.
• Pacientele la care boala nu progresează rapid sau care nu au metastaze viscerale extinse (în organe precum ficatul sau plămânii) sunt candidate potrivite pentru terapia endocrină combinată. Abordarea noastră în prima linie la aceste paciente este următoarea:
• Pentru aceste paciente diagnosticate după menopauză, recomandăm un inhibitor al kinazelor dependente de ciclină (CDK) 4/6 în asociere cu un inhibitor de aromatază. Totuși, o altă opțiune acceptabilă este un inhibitor CDK 4/6 în asociere cu fulvestrant.
• Un inhibitor de aromatază în monoterapie este o opțiune atunci când pacientele nu preferă sau nu pot tolera abordările de mai sus ori au o încărcătură tumorală redusă.
• Pentru pacientele premenopauzale (care au menstruație și nu au intrat încă la menopauză), se induce medicamentos menopauza prin supresie sau ablație ovariană, oprind producția de estrogen și progesteron de către ovare. La aceste paciente recomandăm adăugarea unui inhibitor CDK 4/6 la un medicament inhibitor de aromatază.
• La o parte dintre pacientele care încep terapia endocrină concomitent cu CDK4/6 va apărea, precoce sau tardiv, rezistență la tratament și se va observa progresia bolii. În acest grup, în a doua linie, în funcție de particularitatea genetică a tumorii (pentru cancerele cu mutație PIK3CA), alături de o terapie endocrină diferită, poate fi utilizat un nou medicament țintit, numit alpelisib (Piqray).
• În a doua linie, la pacientele fără o anumită modificare genetică (mutație), se poate prefera un inhibitor de aromatază sau tamoxifen, împreună cu un alt medicament țintit, numit everolimus
• Pentru pacientele care au primit două sau mai multe linii de terapie endocrină și prezintă progresia bolii, trecerea la chimioterapie poate fi potrivită.

Gestionează preferințele pentru a vedea conținutul extern

Gestionează preferințele pentru a vedea conținutul extern

*

Gestionează preferințele pentru a vedea conținutul extern

Gestionează preferințele pentru a vedea conținutul extern