Tratamentul cancerului mamar metastatic cu receptori hormonali pozitivi

Așa cum fiecare organ nu are un singur tip de cancer, și cancerul mamar are multe subtipuri. Cel mai frecvent subtip este receptor hormonal pozitiv, HER2 (CerbB2) negativ , acesta fiind grupul respectiv. Prin hormonal, receptor , se înțeleg receptorii estrogenici (ER) și progesteronici (PR) de pe suprafața celulei tumorale. Metastatic (stadiul 4) este cancerul mamar ale cărui paciente prezintă pozitivitate a receptorilor hormonali în proporție de %75.

Mai jos pot fi văzute tipurile de cancer mamar după caracteristicile biologice:

Receptor hormonal pozitiv, HER2 negativ este cancerul mamar metastatic pentru care, dacă pacientul nu are metastaze amenințătoare pentru viață, se administrează mai întâi tratament endocrin (hormonal).

Medicamentele utilizate în tratamentul endocrin (hormonal) pot fi analizate în 4 clase:

• Modulator selectiv al receptorului estrogenic: tamoxifen,
• Agoniști LHRH pentru supresia ovariană: goserelină, leuprolidă
• Reglator selectiv negativ al estrogenului: fulvestrant 
• Inhibitori de aromatază: anastrozol, letrozol, exemestan

Tratamentul endocrin în cancerul mamar a început în 1977 cu tamoxifen (vezi descoperirea tamoxifenului). După 1995, au intrat în tratament agoniștii LHRH care asigură supresia ovariană (inhibarea funcției ovarelor), iar pentru pacientele postmenopauzale, inhibitorii de aromatază. În 2002 a început utilizarea fulvestrantului. Mult timp, aceste tratamente au fost folosite singure, succesiv, trecând la următorul tratament endocrin la progresia cancerului.

Să privim evoluțiile tratamentului cancerului mamar cu receptori hormonali pozitivi, de la tamoxifen până astăzi:

TAMOXIFEN: Administrația Americană pentru Alimente și Medicamente (FDA), în 1977, a aprobat utilizarea sa în cancerul mamar metastatic (avansat). Câțiva ani mai târziu, adjuvant , în acest tratament, a fost de asemenea aprobat. Tamoxifenul a fost ani de zile cel mai utilizat tratament endocrin și încă își păstrează importanța. Se estimează că peste 500.000 de femei sunt astăzi în viață datorită tratamentului cu tamoxifen. În boala metastatică, rata beneficiului clinic a fost calculată la %54 și rata răspunsului obiectiv la %34.

INHIBITORI DE AROMATAZĂ: De către FDA, în 1995, anastrozol , prin aprobarea medicamentului cu această substanță activă, au început să fie utilizați. Studiile clinice și meta-analizele au demonstrat că sunt mai eficienți decât tamoxifenul la pacientele postmenopauzale cu cancer mamar metastatic.

FULVESTRANT: A fost aprobat de FDA în 2002. În 2010, s-a constatat că doza de 500mg este mai eficientă decât cea de 250mg, iar utilizarea a 250mg a fost abandonată în practică.

FULVESTRANT + ANASTROZOL: Studiile FACT și SWOG S0226 au demonstrat superioritatea combinației față de anastrozol singur.

Rezistența la tratamentul hormonal și terapiile țintite de nouă generație în cancerul mamar

Din păcate, s-a observat că răspunsul la tratamentele endocrine începute singure scade după 1 an, iar rezistența la tratamentul hormonal se dezvoltă. Pentru eliminarea acestei rezistențe endocrine și prelungirea duratei răspunsului terapeutic, inhibitori CDK , tratamente țintite numite astfel, au fost încercate în combinații, cu rezultate foarte bune. De aceea, ghidurile actuale de tratament al cancerului mamar recomandă acum, în boala metastatică, încă din linia 1, combinații de tratament endocrin și terapii țintite, cu un nivel mai ridicat al dovezilor.

INHIBITORI CDK: Acești agenți de nouă generație, deși nu acționează direct asupra hormonului feminin, în cancerele mamare cu receptori hormonali pozitivi, ciclul celular , prin acesta își exercită activitatea anticanceroasă. Primul inhibitor CDK 4/6 din această clasă aprobat pentru utilizare a fost, în 2015, palbociclib (Ibrance). Inhibitorii CDK au adus un suflu nou tratamentului cancerului mamar cu receptori hormonali pozitivi.

Comparația combinațiilor de tratament endocrin de PRIMĂ linie în cancerul mamar avansat cu receptori hormonali pozitivi, după supraviețuirea fără progresie

Comparația combinațiilor de tratament endocrin de A DOUA linie în cancerul mamar avansat cu receptori hormonali pozitivi, după supraviețuirea fără progresie

Efectele secundare ale inhibitorilor CDK

Cele mai frecvente efecte secundare ale acestei grupe de medicamente sunt greața, diareea , asemenea probleme gastrointestinale (stomac-intestin), leucopenia-neutropenia , asemenea scăderi ale valorilor sanguine, infecțiile, oboseala, alopecia (căderea părului) și modificările EKG.