Talazoparib a primit aprobarea FDA în cancerul de sân BRCA pozitiv local avansat sau metastatic

La 16 octombrie 2018, Administrația Alimentelor și Medicamentelor din SUA (FDA) a aprobat, pentru cancerul de sân local avansat sau metastatic, HER2 negativ și cu mutație BRCA germinală, ereditară, pozitivă (gBRCAm), inhibitorul poli (ADP-riboză) polimerazei (PARP) talazoparib (Talzenna) , un medicament țintit administrat oral.

Aprobarea se bazează pe EMBRACA , un studiu clinic de fază-3. Au fost incluși 431 de pacienți cu cancer de sân gBRCAm pozitiv local avansat sau metastatic. Au fost repartizați aleatoriu în raport de 2:1: grupul experimental a primit talazoparib 1 mg pe zi, iar grupul de control chimioterapie aleasă de oncolog, cu capecitabină, eribulină, gemcitabină sau vinorelbină.

Criteriile de includere au fost detectarea unei mutații BRCA ereditare dăunătoare sau suspectate ca dăunătoare, deleterious or suspected deleterious gBRCA mutation, și cel mult 3 linii anterioare de chimioterapie pentru cancerul de sân local avansat sau metastatic. Neoadjuvant, adjuvant și / sau în boala metastatică, pacienții trebuiau să fi primit o antraciclină și / sau un taxan.

Subiect conex:

• Familial, ereditar și sporadic: concepte frecvent confundate în cancer

Obiectivul principal al studiului EMBRACA a fost durata supraviețuirii fără progresie , adică perioada în care tratamentul menține boala sub control, fără agravare.

Cel mai important rezultat a fost următorul: supraviețuirea mediană estimată fără progresie a fost de 8.6 luni la cei cu talazoparib, față de 5.6 luni în grupul cu chimioterapie. Talazoparibul a redus riscul agravării cancerului cu % 46 față de chimioterapie.

Cele mai frecvente, ≥% 20, efecte adversede orice grad au fost oboseala, anemia, greața, neutropenia, cefaleea, trombocitopenia cu risc de sângerare, vărsăturile, alopecia, diareea și scăderea apetitului. Informațiile de prescriere includ avertismente și precauții pentru sindrom mielodisplazic / leucemie mieloidă acută, mielosupresie cu anemie și neutropenie prin inhibarea măduvei și toxicitate embrio-fetală.

FDA a aprobat și testul BRACAnalysis CDx, Myriad Genetic Laboratories, Inc., pentru identificarea pacienților cu cancer de sân și mutație BRCA ereditară eligibili pentru talazoparib.

Pentru talazoparib, dozarecomandată este o capsulă de 1 mg administrată de 1 dată pe zi, cu sau fără alimente.

Utilizarea inhibitorilor PARP în cancer

Anterior, la 19 ianuarie 2018, un alt inhibitor PARP, olaparib (Lynparza) primise aprobarea FDA în cancerul de sân cu mutație BRCA ereditară pozitivă. Spre deosebire de olaparib, talazoparibul a fost aprobat nu numai pentru boala metastatică, ci și pentru cancerul de sân local avansat. Olaparib se administrează de 2 ori pe zi, iar talazoparib de 1 dată pe zi. Eficacitatea terapeutică este similară pentru aceste două medicamente, dar o altă diferență este că talazoparibul pare să inhibe ceva mai mult măduva osoasă.

Mai jos sunt inhibitorii PARP care au primit până acum aprobarea FDA:

1. Talazoparib , denumire comercială Talzenna, compania Pfizer: aprobat FDA la 30 octombrie 2018 în cancerul de sân gBRCAm local avansat și metastatic.
2. Niraparib , denumire comercială Zejula, compania Tesaro: aprobat FDA la 27 martie 2017 pentru cancer ovarian recurent.
3. Olaparib , denumire comercială Lynparza, compania AstraZeneca: aprobat FDA la 19 decembrie 2014 în cancer ovarian avansat; la 17 august 2017, forma comprimat pentru întreținerea în cancerul ovarian; la 12 ianuarie 2018, pentru cancerul de sân gBRCAm metastatic.
4. Rucaparib , denumire comercială Rubraca, compania Clovis Oncology: aprobare accelerată la 19 decembrie 2016 în cancer ovarian avansat și aprobare FDA la 6 august 2018 pentru întreținerea în cancerul ovarian recidivat.
5. Veliparib , compania AbbVie: nu are încă aprobare FDA.

Cum acționează inhibitorii PARP?

Celulele canceroase se divid mult mai frecvent și mai rapid decât cele normale, astfel că apar mai multe leziuni ale DNA, adică mutații. Când DNA este deteriorat, se activează mecanisme intracelulare care fie repară leziunea, fie, dacă este ireparabilă, determină apoptoza celulei. Atât PARP, cât și BRCA participă la repararea DNA . Când se utilizează niraparib, inhibitor PARP, în cancerul ovarian, celula canceroasă își pierde parțial capacitatea de a-și repara DNA. Dacă există și o mutație BRCA, capacitatea celulelor canceroase de a-și repara DNA și de a rămâne nemuritoare scade și mai mult.