Un vaccin nou împotriva cancerului oferă speranță în cancerul pulmonar avansat

Încercările de a trata cancerul prin vaccinare au o istorie de aproximativ 130 de ani. Primii agenți folosiți au fost bacteriile (vedeți toxinele Coley). Răspunsuri consecvente, semnificative și previzibile nu au fost obținute însă până în anii 2010. Totuși, foarte puține vaccinuri terapeutice au primit aprobarea FDA: pentru melanom, Lmlygic, iar pentru cancerul de prostată, Provenge. 

Vaccinurile încercate până acum au același scop: activarea sistemului imunitar împotriva cancerului. Ele sunt astfel o formă de imunoterapie. Rezultatele unui studiu uman precoce cu un vaccin nou au fost publicate în Journal of Clinical Oncology, o revistă oncologică importantă, la 7 septembrie 2022.

În studiul francez de fază Ib/IIa al lui Adotevi și colegilor, s-a arătat că vaccinul terapeutic pe bază de peptide (UCPVax) a declanșat, la mulți pacienți cu cancer pulmonar fără celule mici avansat și rezistent, răspunsuri specifice CD4+ T helper-1; cei cu răspuns la vaccin au beneficiat de tratament.

Ce este un vaccin anticancer pe bază de peptide?

Vaccinul urmărește activarea imunității și pregătirea ei să recunoască, să atace și să distrugă celulele tumorale. Abordările peptidice folosesc forme sintetice peptidice ale antigenelor specifice tumorii pentru proiectarea vaccinului. Aceste vaccinuri sunt compuse de obicei din 20-30 de aminoacizi și includ epitopi specifici ai antigenelor cunoscute ca puternic imunogene, pentru răspunsul dorit. Au avantaje față de alte vaccinuri, mai ales privind siguranța și ușurința fabricării.

Există și cercetări actuale asupra vaccinurilor peptidice personalizate, obținute prin studierea genetică a tumorii.

Vaccinul UCPVax pentru cancer pulmonar

UCPVax urmărește activarea antitumorală a celulelor CD4+ T helper-1, fiind un vaccin terapeutic nou, alcătuit din două peptide helper selectate riguros pentru a declanșa acest răspuns.  

Detaliile studiului

Între aprilie 2016 și iulie 2021 au fost incluși aproximativ 60 de pacienți în acest studiu multicentric, cu cancer pulmonar fără celule mici avansat, tratat anterior și devenit rezistent.

Tratamentul includea doze de 0.25 mg, 0.5 mg sau 1 mg în zilele 1, 8, 15, 29, 36 și 43, apoi rapeluri la fiecare 8 săptămâni timp de cel mult 12 luni.

În faza Ib au fost înscriși 15 pacienți, iar în faza IIa au fost tratați 51 evaluabili. Dintre cei 51, 15 au primit 0.25 mg, 16 au primit 0.5 mg și 20 au primit 1 mg. În total, 95% primiseră anterior trei linii de tratament sistemic. 

Rezultate importante

• În faza Ib nu s-a observat toxicitate limitantă de doză, iar doza maximă tolerată a fost stabilită la 1 mg.
• În faza IIa, doza a treia și a șasea UCPVax au declanșat răspunsuri specifice CD4+ T helper-1 la 56% dintre 51 de pacienți și, respectiv, la 87,2% dintre 39, fără diferență semnificativă între cele trei niveluri de doză.
• După a treia doză s-a observat răspuns la 7 dintre cei 15 cu 0.25 mg, 9 dintre cei 16 cu 0.5 mg și 13 dintre cei 20 cu 1 mg. După rapeluri, aproape toți cei 18 evaluați au avut răspuns.
• La 21 de pacienți, dintre care 20 cu boală stabilă și 1 cu răspuns complet, s-a observat controlul bolii (39%).
• La toți cei 51 de pacienți, supraviețuirea generală la 1 an era de 34,1% (95% interval de încredere [CI] = %23.1–50.4), iar supraviețuirea generală mediană era de 9,7 luni (95% CI = 6,7–12,6 luni), fără diferențe semnificative între nivelurile de doză.
• După trei doze, la respondenții imuni și nerespondenți, supraviețuirea fără progresie la 1 an era de 17,2% (95% CI = %7,8-%38,3) și 4,5% (95% CI = %0,7–%30,8, P = 0,015), iar supraviețuirea generală mediană de 11.6 luni (95% CI = 9.7–16.7 luni) și 5.6 luni (95% CI = 2.5–10 luni, P = 0,005). La 1 an, supraviețuirea generală era de 47,5% (95% CI = %32.2-%70.0) și 18,2% (95% CI = %7.5-%44.1).

Cele mai frecvente reacții adverse legate de tratament erau reacțiile la locul injecției de grad 1 sau 2 (58,5%), simptomele pseudogripale (16,1%) și tulburările gastrointestinale (8,5%). Reacțiile locale erau mai frecvente la 0.5 mg și 1 mg. Un pacient cu 0.25 mg a avut leziuni de vasculită cerebrală de grad 5; evenimentul a fost considerat posibil legat de tratament și neașteptat.

Concluzie

Studiul a constatat că UCPVax era foarte imunogen și sigur și oferea supraviețuire generală la 1 an peste așteptări la pacienții cu cancer pulmonar fără celule mici avansat, tratați intens anterior. Pe baza rezultatelor favorabile, cercetătorii vor începe un studiu de fază-III mai amplu.

Vaccinurile peptidice au avantaje față de terapiile celulare personalizate obținute din tumora pacientului: preparare mai ușoară, accesibilitate și cost redus. Rămâne de văzut dacă adăugarea lor la alte imunoterapii produce rezultate mai bune.

*

NOTĂ: mecanismul UCPVax seamănă cu cel al vaccinului cubanez, dar există diferențe critice. CimaVax produce un răspuns prin anticorpi, nu prin celulele principale ale imunității, T, NK și macrofage, oferind astfel un răspuns foarte scurt și slab. UCPVax acționează însă prin celulele T CD4+, ceea ce ar putea produce un răspuns antitumoral mai puternic și eficient.