Dr. F. Perry Wilson a scris anterior despre legăturile dintre vitamina D și scleroza multiplă, boala renală, schizofrenie și căderi (puteți consulta și cercetările noastre despre vitamina D și cancer aici ).
Pandemia de COVID-19 a readus vitamina D în prim-plan, ceea ce nu este surprinzător. Dr. Anthony Fauci, o voce lucidă și responsabilă în timpul acestei pandemii, a relatat că ia vitamina D. Vitamina D a făcut parte și din cocktailul prezidențial primit de Trump în timpul șederii sale la Walter Reed.
Prin urmare, am decis să examinez datele științifice despre vitamina D. Înainte însă, vreau să vă explic de ce privesc cu scepticism studiile privind vitamina D, prin natura lor. Există două probleme principale:
-
Nivelurile scăzute de vitamina D au fost asociate cu numeroase lucruri , cu aproape orice problemă de sănătate. Deficitul de vitamina C provoacă scorbut — foarte bine. Dar cum poate un nivel scăzut de vitamina D să fie legat de toate? Fie este cea mai importantă vitamină din lume, fie ține locul unui alt factor important.
-
Când testăm toate aceste asocieri interesante prin studii clinice randomizate de fază III, oferind unor persoane vitamina D, iar altora placebo, aproape întotdeauna ele nu au arătat niciun efect.
Descoperim un deficit de vitamina D, spunem „atunci aceasta ar putea fi vinovată” și facem studii cu suplimente de vitamina D; aproape toate au eșuat. Iată câteva exemple:
Numeroase studii „observaționale” au constatat că, la persoanele cu niveluri scăzute de vitamina D, probabilitatea de a dezvolta cancer și boli cardiovasculare era mai mare. Acestea erau studii observaționale și i-au motivat pe cercetători și medici să testeze dacă administrarea vitaminei D ar reduce riscul de apariție a acestor boli.
Apoi avem un studiu clinic randomizat cu 26 de mii de pacienți. Suplimentarea cu vitamina D s-a dovedit ineficientă în prevenirea atât a cancerului, cât și a bolilor cardiovasculare.
Studiile observaționale au sugerat că nivelurile scăzute de vitamina D sunt asociate cu apariția diabetului. Apoi, 2400 de pacienți cu prediabet au participat la un studiu. Suplimentarea cu vitamina D nu a avut niciun efect.
Studiile observaționale au constatat că nivelurile scăzute de vitamina D sunt asociate cu căderile. Un studiu randomizat, mai obiectiv, în care pacienții au fost repartizați aleatoriu nu a constatat un asemenea efect. Exercițiile fizice au prevenit însă căderile.
Vitamina D salvează vieți în general? Nu prea. Studiul Inițiativa pentru Sănătatea Femeilor a repartizat aleatoriu 36 de mii de femei aflate la postmenopauză, adică după instalarea menopauzei, pentru a primi vitamina D sau placebo și nu a observat niciun beneficiu asupra supraviețuirii.
Nu spun că suplimentele de vitamina D nu au nicio utilizare. Studiile randomizate arată rareori beneficiile promise de datele observaționale. Totuși, nu mă pot gândi la o altă situație cu o discrepanță atât de mare între datele observaționale și cele randomizate.
De ce nu funcționează vitamina D în bolile grave?
Pentru că nivelul vitaminei D este un indicator al stilului de viață, iar ajustarea pentru acest lucru este foarte dificilă. Desigur, puteți întreba oamenii cât se expun la soare și câtă mișcare fac, cât de variată le este alimentația și câți bani câștigă, dar acestea sunt instrumente destul de imprecise.
Bine. Având toate acestea în vedere, ce știm despre vitamina D pentru COVID-19?
La 27 octombrie, Journal of Clinical Endocrinology & Metabolism a publicat date despre 216 pacienți spitalizați cu COVID-19, dintre care 80% aveau deficit de vitamina D, într-un studiu raportat din Spania. Doar 40% dintre persoanele cunoscute ca sănătoase din grupul de control aveau deficit de vitamina D. Desigur, persoanele din grupul de control nu au fost spitalizate.
Există și studii mai bune. Revenind la septembrie, studiul din Chicago a oferit date despre 489 de persoane, arătând că cele cu deficit de vitamina D aveau un risc de 1,77 ori mai mare de a contracta COVID-19.
Acest studiu din PLOS One a constatat, printre 235 de pacienți spitalizați, o mortalitate de 20% la cei cu niveluri de vitamina D sub 30 ng/mL și de 9,7% la cei cu niveluri mai ridicate. Trebuie să precizez că articolul a fost marcat cu o „expresie de îngrijorare” din cauza unor particularități suspecte ale datelor.
Așadar, avem multe studii observaționale și pe Anthony Fauci care spune cu voce tare că ar trebui să luăm în considerare vitamina D.
Și de ce nu, într-adevăr? Este ieftină. Are un profil al reacțiilor adverse destul de favorabil, deși nefrologul din mine se îngrijorează în privința pietrelor la rinichi.
Totuși, în privința COVID-19, mai mulți factori asociați cu nivelurile scăzute de vitamina D sunt, de asemenea, asociați cu infectarea cu COVID-19 și cu gravitatea bolii: vârsta înaintată, indicele de masă corporală, rasa neagră, sărăcia și bolile asociate. Este foarte dificil să ținem cont statistic în mod adecvat de toate acestea.
De aceea sunt foarte rezervat în privința vitaminei D. Mi-ar plăcea mult să văd rezultatele unui studiu clinic randomizat. În acest moment există unul. Dacă mijiți ochii, două.
Acest studiu clinic randomizat este din afara Spaniei. Într-un studiu mic, 76 de pacienți spitalizați cu COVID-19 au fost repartizați aleatoriu în două brațe, în raport de 2: 1, pentru a primi vitamina D + azitromicină + hidroxiclorochină sau doar azitromicină și hidroxiclorochină. Doar unul dintre cei 50 de pacienți din grupul vitamina D a ajuns la terapie intensivă. Comparați acest lucru cu 13 dintre cei 26 de pacienți din grupul fără vitamina D.
Au existat zero decese în grupul vitamina D și două în grupul fără vitamina D. Se trece însă cu vederea faptul că grupul fără vitamina D avea inițial un risc ceva mai mare și includea mai multe persoane cu diabet și hipertensiune; ce fel de randomizare este aceasta? Sincer însă, ceea ce mă surprinde aici este mărimea efectului. Adică reducerea riscului de internare la terapie intensivă de la 50% la 2%? Este o diferență pur și simplu uimitoare. Așadar, ajungem la întrebarea: Este acesta un medicament miraculos sau există în studiu o problemă pe care nu o cunoaștem? Iar în aceste zile miracolele sunt puține.
Să lăsăm acest studiu deoparte și să privim o cercetare cu peste 400 de mii de persoane privind o relație cauzală cu COVID-19 severă: acest studiu. Cercetarea folosește randomizarea mendeliană pentru a analiza relația dintre COVID-19 și vitamina D, iar articolul este în prezent în stadiul de prepublicare. Prin acest design, persoanele predispuse genetic la niveluri scăzute de vitamina D sunt comparate cu cele care nu au această predispoziție. Astfel, factorii stilului de viață sunt scoși din ecuație. În mod interesant, persoanele cu niveluri de vitamina D scăzute din motive genetice aveau o probabilitate mai mică de a fi spitalizate cu COVID-19 sau de a dezvolta boală severă.
Concluzie
Știm că persoanele cu niveluri scăzute de vitamina D prezintă un risc mai mare de rezultate nefavorabile în COVID-19. Încă nu știm dacă suplimentarea cu vitamina D modifică acest risc. Trebuie să fim atenți, deoarece suplimentele acestei vitamine aparent miraculoase ne-au dezamăgit de multe ori în trecut. Prin urmare, aveți grijă să nu vă bazați speranțele pe vitamina D pentru COVID-19 și să nu consumați doze mari fără discernământ.
*
F. Perry Wilson, MD, MSCE, este conferențiar în medicină și directorul Programului de Cercetare Translațională Aplicată de la Yale. Activitatea sa de comunicare științifică poate fi găsită în Huffington Post, la NPR și în Medscape.
*
SUBIECTE CONEXE
Comentariile cititorilor
Împărtășește comentariul tău
Numele și comentariul dumneavoastră sunt publicate numai după aprobarea administratorului. Adresa de e-mail nu este afișată niciodată vizitatorilor.
Fii primul care comentează.