Cancer pulmonar: pentru prima dată, un medicament țintit aduce un beneficiu de supraviețuire în tratamentul adjuvant după operație

Dintre pacienții noștri diagnosticați cu cancer pulmonar fără celule mici (CPNFC), principalul subtip de cancer pulmonar și cel mai frecvent întâlnit, numai 30% sunt eligibili pentru operație. La acești pacienți, chiar dacă tumora este îndepărtată complet prin intervenție chirurgicală, recidiva/reapariția este foarte probabilă (în stadiul 1, 50%, iar în stadiul III, > 70%). Schemele de chimioterapie adjuvantă (de protecție după operație), utilizate ca tratament standard, oferă pacienților un beneficiu relativ redus asupra supraviețuirii globale la 5 ani, de aproximativ 5%.

Osimertinib (Tagrisso) vizează mutația EGFR și este un inhibitor de tirozin kinază (TKI) de generația a treia, administrat oral sub formă de comprimate. Cercetările efectuate până în prezent au confirmat că este cea mai eficientă opțiune împotriva acestei mutații, iar în prezent, la pacienții cu boală metastatică (stadiul 4.) și EGFR pozitiv, a depășit inhibitorii EGFR-TKI de prima generație prin beneficiul asupra supraviețuirii oferit în prima linie de tratament și a primit aprobarea FDA, intrând astfel în practica clinică. În urma acestui rezultat, s-a pus întrebarea: „Este osimertinib eficient și în stadiile mai timpurii ale cancerului pulmonar?”.

Studiul ADAURA

Un studiu care a marcat reuniunea ASCO 2020a fost ADAURA, care demonstrează eficacitatea osimertinibului în tratamentul adjuvant al cancerului pulmonar fără celule mici.

• În studiul clinic de fază III numit ADAURA au fost incluși pacienți operați, în stadiile IB, II și IIIA, cu cancer pulmonar fără celule mici (CPNFC) non-scuamos, cu mutație EGFR (deleție în exonul 19 sau mutație L858).
• În studiu au fost incluși în total 682 de pacienți; grupul tratat cu osimertinib 80 mg și grupul tratat cu placebo au fost comparate în privința supraviețuirii fără boală, supraviețuirii globale, siguranței și scorurilor calității vieții.
• Pacienții au fost incluși în studiu indiferent dacă primiseră sau nu chimioterapie adjuvantă. Durata tratamentului adjuvant a fost planificată la 3 ani.
• Distribuția pacienților pe stadii a fost: stadiile IB/II/III, respectiv 31%, 35% și 34%.
• Dintre acești pacienți, 45% nu primiseră chimioterapie adjuvantă.
• La pacienții în stadiile II și IIIA, mediana supraviețuirii fără boală nu a fost atinsă în grupul cu osimertinib, deoarece boala nu recidivase la mai mult de jumătate dintre cei tratați; în grupul placebo, aceasta a fost de 20,4 luni. În întreaga populație de pacienți, mediana supraviețuirii fără boală nu a fost atinsă în grupul cu osimertinib, în timp ce în grupul placebo a fost de 28,1 luni.
• Studiul ADAURA de fază III a arătat că osimertinibul reduce cu 83% probabilitatea recidivei bolii sau a decesului cauzat de cancer în tratamentul adjuvant al CPNFC cu mutație EGFR în stadiile II și IIIA.
• De asemenea, la pacienții în stadiile IB-IIIA, osimertinibul a redus cu 79% probabilitatea recidivei bolii sau a decesului cauzat de cancer.

Beneficiul osimertinibului asupra supraviețuirii fără boală s-a observat în toate subgrupurile, indiferent de rasă, sex, stadiu, fumat, administrarea sau neadministrarea chimioterapiei adjuvante și tipul mutației EGFR.

Datele studiului privind supraviețuirea globală la doi ani au fost de 100% cu osimertinib și de 93% cu placebo. Totuși, mediana supraviețuirii globale nu a fost atinsă în niciunul dintre cele două grupuri.

În privința siguranței și a reacțiilor adverse, durata mediană de administrare a osimertinibului a fost de 22,3 luni, iar cea a placebo de 18,4 luni. Cele mai frecvente reacții adverse au fost diareea, paronichia / inflamația din jurul unghiilor și uscăciunea pielii. Toate aceste reacții adverse au fost de grad 1-2 (ușoare).

Ca reacții adverse de grad 3-4 (severe):

• Boala pulmonară interstițială a apărut la 3% dintre pacienții tratați cu osimertinib (la 10 pacienți),
• Modificări ECG, respectiv prelungirea intervalului QT, au fost observate la 7% (22 de pacienți) în grupul cu osimertinib și la 1% (4 pacienți) în grupul placebo.
• Nu au fost observate decese asociate administrării osimertinibului.

Concluzie și comentariu

Datele privind supraviețuirea globală, rata metastazelor cerebrale, scorurile calității vieții și analizele moleculare suplimentare ale acestui studiu vor fi evaluate pe parcursul urmăririi în continuare. Printre aspectele care suscită interes se numără diferențele chirurgicale dintre grupurile de pacienți și caracteristicile celor care nu au primit chimioterapie adjuvantă. Un aspect criticabil este durata administrării adjuvante a osimertinibului. Cred că administrarea acestuia timp de 3 ani va fi discutată în perioada următoare. O altă temă probabilă de dezbatere este absența — cel puțin în prezent — a unui inhibitor de tirozin kinază sau a unei scheme de chimioterapie eficiente care să poată fi utilizate dacă acești pacienți dezvoltă metastaze. Acesta este primul studiu care evidențiază un beneficiu semnificativ statistic și clinic al unei terapii țintite în CPNFC cu mutație EGFR. Studiul arată că osimertinibul este eficient și în boala în stadiu precoce, la fel ca la pacienții cu boală metastatică. Beneficiul a fost observat în toate subgrupurile, fiind mai evident la pacienții în stadiul III.

Rezultatele actuale ale studiului ADAURA indică faptul că osimertinibul va deveni tratament standard în terapia adjuvantă a CPNFC operat cu mutație EGFR, la pacienții cu probabilitate mare de recidivă după intervenția chirurgicală.

Gestionează preferințele pentru a vedea conținutul extern

Gestionează preferințele pentru a vedea conținutul extern