Când provoacă o substanță cancerigenă cancer?

Conceptul de „cancerigen”

Carcinogeneste denumirea generală a lucrurilor care provoacă cancer.

Aceste „lucruri” pot fi o substanță sau un mod de viață (de exemplu, fumatul, HPV, razele solare, profesia de coafor etc.).

Cuvântul „carcinogen” provine din „carcinogeneză”. Carcino-genesis înseamnă formarea cancerului. În acest sens, carcinogen poate fi exprimat ca „producător de cancer”. În limba turcă, substanțele care provoacă cancer sunt numite frecvent și greșit „kanserojen”; „kanserojen” este o exprimare incorectă.

„Când” provoacă cancer?

Periodic, faptul că anumite substanțe provoacă cancer sau sunt nesănătoase devine subiect de actualitate și dezbatere. Este interesant că asemenea afirmații par să fie furnizate regulat mass-mediei.

Realitatea este următoarea: naturale sau artificiale, există sute de lucruri cu potențial de a provoca cancer, iar trăsătura comună a acestor carcinogeni este declanșarea cancerului în funcție de doză și durata expunerii la aceștia.

Determinantul nocivității: doza totală și durata expunerii

„Doză (intensitate) X Durată” reprezintă principalul determinant al gradului de nocivitate / toxicitate. Astfel, este un concept fundamental al toxicologiei. Totuși, când vorbim despre oameni, trebuie luați în considerare și alți factori în afara „dozei x duratei”. De exemplu, capacitatea de reparare a leziunilor DNA și alte diferențe genetice reprezintă unul dintre motivele pentru care unele persoane sunt mai puțin afectate de carcinogeni.

Cum se stabilește că o substanță este cancerigenă?

Agenția Internațională pentru Cercetarea Cancerului (International Agency of Research Cancer-IARC), un organism al Organizației Mondiale a Sănătății (DSÖ), se află în centrul afirmațiilor despre carcinogeni. Totuși, IARC nu este singura instituție responsabilă pentru stabilirea riscului de cancer asociat compoziției produselor sau stilurilor de viață, iar numeroase țări au autoritatea să adopte propriile măsuri naționale și să informeze populația.

Mai jos poate fi văzut un rezumat al listei IARC de carcinogeni:

Clasificarea carcinogenilor este inevitabil un subiect complex, iar recomandările IARC pe mai multe niveluri, combinate cu conflictele de interese, pot îndepărta evaluarea riscului de obiectivul său principal. De exemplu, au existat dezbateri îndelungate privind carcinogenitatea a două produse comerciale foarte răspândite, pudra pentru bebeluși și erbicidul glifosat în această privință.

De zeci de ani este discutată legătura dintre utilizarea pudrei în regiunea inghinală și cancerul ovarian (al ovarelor) la femei. În 2010, IARC a evaluat această asociere ca posibil cancerigenă pentru oameni în clasificarea sa. Consumul de carne roșie a primit o categorie puțin mai ridicată decât aceasta.

Programul Național de Toxicologie din SUA nu a definit pe deplin pudra de talc (pentru bebeluși) ca posibil carcinogen, dar Societatea Americană de Cancer estimează că riscul este foarte mic și precizează că sunt necesare mai multe cercetări din cauza datelor contradictorii.

Unii specialiști au concluzionat că adevărata cauză a cancerului ovarian nu este cunoscută și că ar putea fi o combinație de factori diferiți, mai degrabă decât o singură cauză, precum utilizarea pudrei.

Consiliul Australian pentru Cancer a afirmat similar că „dovezile sunt insuficiente pentru a spune cu certitudine că utilizarea pudrei de talc implică risc de cancer ovarian”. În ciuda acestor rezultate, Johnson & Johnson (J & J) se confruntă în SUA cu peste 1400 de acțiuni juridice în numele pacientelor cu cancer ovarian. J & J a pierdut două procese diferite, unul în Alabama (22 februarie 2016), celălalt în Missouri (2 mai 2016), fiind acordate despăgubiri de 72 de milioane de dolari SUA și, respectiv, 55 de milioane de dolari SUA. Într-unul dintre procesele pierdute, pacienta cu cancer ovarian încercase, timp de peste 20 de ani , să mențină uscată cu pudră de talc regiunea inghinală iritată din cauza excesului de greutate.

Aceste decizii provoacă îngrijorări privind stabilirea riscului cancerigen pe baza percepției publice, în locul ansamblului dovezilor științifice.

În plus, J & J a fost percepută ca o companie internațională bogată, dispusă să plătească pentru a își susține interesele comerciale, vizată pe nedrept doar pentru că deținea o cotă mare de piață.

Interesele financiare pot fi în centrul dezacordului de lungă durată, de exemplu în privința carcinogenității glifosatului. Glifosatul, utilizat în peste 750 de produse, este un erbicidcu spectru larg (substanță care distruge plantele). În 2015, IARC a încadrat substanța chimică drept „probabil cancerigenă pentru oameni”. În schimb, potrivit Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA), Agenției pentru Protecția Mediului din SUA și unui raport comun al Organizației Mondiale a Sănătății și al Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură, glifosatul nu este cancerigen pentru oameni. Aceste opinii contradictorii creează o confuzie considerabilă.

Comitetul pentru Pesticide al Comisiei Europene a decis în mai 2016 că licența glifosatului nu va fi retrasă pentru încă 10 ani. Se considera că neacordarea licenței ar putea afecta agricultorii, producția de alimente și consumatorii. Pe de altă parte, privind datele IARC, se poate spune că această licență ar fi „nepotrivită” și „inacceptabilă”. Similar, numeroase asociații oncologice, grupuri medicale și guverne din Uniunea Europeană s-au opus reînnoirii licenței.

Cum a apărut această confuzie?

În primul rând, IARC și EFSA au utilizat metode diferite de evaluare a dovezilor; în al doilea rând, cele două organizații au găsit căi diferite pentru clasificarea substanțelor chimice care conțin glifosat; iar în al treilea rând, oamenii de știință au susținut că analizele EFSA erau defectuoase și părtinitoare din cauza studiilor finanțate de producătorii de erbicide. Alții au precizat existența unor persoane cu conflicte de interese în procedurile de evaluare IARC, care ar putea influența necorespunzător dezbaterile științifice.

Aceste dezbateri recente privind clasificarea carcinogenilor subliniază incertitudinea datelor, existența intereselor și dificultatea identificării unor constatări fiabile. Un alt aspect important este dificultatea transformării cercetărilor despre carcinogeni în politici sanitare și recomandări adecvate de gestionare a riscului. Există și o mare nevoie de o metodă standardizată, acceptată internațional, pentru evaluarea carcinogenilor și de prezentarea unor rezultate pe care toate părțile implicate să le poată înțelege și accepta ușor. Până la atingerea acestor obiective, definirea și reglementarea carcinogenilor vor continua să aibă o legătură slabă cu celelalte măsuri de prevenire a cancerului.

În final, trebuie spus că unele cauze ale cancerului sunt clare, iar altele neclare. Este util să reamintim că aceste dezbateri nu schimbă faptul că fumatul, alcoolul, obezitatea, sedentarismul sau HPV provoacă cancer.

O listă amplă de carcinogeni poate fi găsită în acest articol al nostru dedicat subiectului.

*

• Fructele și legumele organice protejează mai bine împotriva cancerului decât produsele agriculturii industriale?
• Ce sunt parabenii și de ce sunt utilizați în cosmetice? De unde provine afirmația că provoacă cancer?
• Telefonul mobil provoacă cancer? Știința continuă să infirme presupunerile