Ce este glutationul? Pentru tratamentul căror boli este testat?

Glutationuleste, prin rolurile critice în funcțiile celulare, un puternic și natural antioxidant. La plante, animale, ciuperci și unele bacterii reduce efectele nocive ale radicalilor liberi de oxigen, precum peroxidul, peroxidul lipidic și metalele grele. Aceste proprietăți au adus în discuție suplimentarea, testată în următoarele situații: unii sunt siguri de proprietățile sale împotriva îmbătrânirii, alții spun că poate trata autismul, crește metabolismul grăsimilor și chiar preveni cancerul.

Ce este glutationul?

Glutationul este un antioxidant puternic prezent în fiecare celulă a organismului. Aminoacizi sunt cele trei tipuri de molecule care îl alcătuiesc.

Aminoacizii se combină în moduri diferite pentru a forma toate proteinele organismului.

Ceea ce deosebește glutationul de ceilalți antioxidanți este posibilitatea producerii sale în ficat.

Glutationul are roluri în următoarele procese celulare:

• ADNși producerea lui, elementele de bază ale proteinelor și celulelor
• funcția imunitară și susținerea ei
• formarea spermatozoizilor
• descompunerea radicalilor liberi
• sprijinirea funcției anumitor enzime
• E și vitaminei C regenerarea lor
• prevenirea acumulării mercurului în creier
• ajutarea ficatului și vezicii biliare să gestioneze grăsimile
• apoptoză și sprijinirea morții celulare programate cunoscute astfel

Alimente sănătoase consumate în cantitate mai mare reprezintă cea mai bună cale de creștere naturală a glutationului. Armurariul este, de asemenea, o plantă cu nivel mare de glutation.

În apărarea antioxidantă, glutationul nu acționează singur, ci face parte dintr-un sistem complex. Este utilizat când peroxidul de hidrogen este transformat în apă de glutation peroxidază. Dacă organismul nu are suficientă enzimă glutation peroxidază, care pentru activitate necesită seleniu , glutationul nu are activitate antioxidantă. De aceea, când se discută suplimentarea, glutationul și seleniul sunt comercializate împreună.

Pentru tratamentul căror boli este testat glutationul?

Glutationul este un antioxidant foarte puternic, în parte deoarece se poate găsi în concentrații mari în fiecare celulă.

Glutationul, pe baza cercetărilor în „linii celulare” umane și de șobolan – adică în laborator – este comercializat ca protector împotriva leziunilor provocate de metale grele.

Trebuie să ne vină imediat în minte 2 întrebări:

1. Cât de mare este riscul nostru de intoxicație cu metale grele?
2. Pot rezultatele de laborator fi prezentate drept recomandări pentru oameni?

Răspunsul ambelor este simplu. Intoxicația cu metale grele nu este o problemă de sănătate publică și este rară în afara anumitor industrii. Rezultatele de laborator nu pot fi oferite drept recomandări de utilizare umană dacă nu sunt confirmate, desigur, prin experimente la oameni. Există riscuri serioase.

(a se vedea mai jos secțiunea „cancer”)

O altă promovare a suplimentelor susține că, din teama distrugerii glutationului obișnuit în digestie, trebuie luat ca „glutation lipozomal” care trece prin stomac. Ni se spune și că am putea suplimenta N-acetilcisteina (NAC), pe care corpul o folosește pentru producerea glutationului, și acidul alfa-lipoic ... Chiar aceste recomandări sunt contradictorii: glutationul nu este ceva primit din alimente, ci o moleculă produsă de celulele organismului.

Să trecem la nivelul sanguin al glutationului și suplimentarea lui în anumite boli:

Cancer

Unele cercetări de laborator arată un rol al glutationului în prevenirea cancerului. Dar afirmația nu a fost demonstrată în cercetări clinice umane.

Aceeași cercetare sugerează însă că glutationul poate face tumorile mai puțin sensibile la chimioterapie și poate stimula creșterea tumorii la cei deja diagnosticați! De aceea, suplimentarea nu este recomandată pacienților cu cancer, iar prevenirea cancerului necesită mai multe cercetări.

Reducerea leziunilor celulare în boala hepatică

Infecția hepatitică, abuzul de alcool și boala ficatului gras afectează toate celulele hepatice.

Un mic studiu clinic din 2017 concluzionează că glutationul poate ajuta în tratamentul ficatului gras nonalcoolic prin proprietățile antioxidante și potențialul de detoxifiere.

Cercetătorii precizează că sunt necesare studii mai mari pentru confirmarea efectului.

Creșterea sensibilității la insulină

Rezistența la insulină poate provoca diabet de tip-2 . Producerea insulinei permite transportul glucozei (zahărului) din sânge către celulele care o folosesc pentru energie.

Un studiu din 2018 a arătat că persoanele cu niveluri de glutation deosebit de mici au mai multă rezistență la insulină și sunt mai predispuse complicațiilor precum neuropatia sau retinopatia.

Tratarea tulburărilor din spectrul autist

Există unele dovezi că copiii cu autism au mai puțin glutation decât cei fără autism. Însă suplimentarea nu a tratat autismul.

Anti-aging (împotriva îmbătrânirii)

Până acum nu există dovezi științifice că suplimentele de glutation previn îmbătrânirea sau prelungesc viața.

Rezumat

Glutationul este un antioxidant puternic folosit zilnic de fiecare celulă. Cercetătorii au găsit niveluri sanguine mici în câteva boli. Însă suplimentarea nu a contribuit semnificativ la tratarea lor.

Având roluri celulare atât de critice și rezultate promițătoare ale unor cercetări de laborator despre suplimentare, este corectă abordarea „să îl folosim, nu face rău, poate ne ajută” ? Când este vorba despre antioxidanți ca suplimente, contrar presupunerilor, pot face mai mult rău decât bine . Mai ales cercetările de după 2000 indică o creștere a riscului de cancer sau răspândire a celui existent prin suplimente antioxidante. În concluzie, ca multe suplimente, glutationul nu trebuie folosit preventiv sau antiîmbătrânire dacă nu este demonstrat deficitul.

*

Ce suplimente de vitamine și minerale sunt necesare și în ce situații?