Inhibitorii CDK 4/6, medicamente de nouă generație pentru cancerul mamar, sunt eficienți atât la pacientele tinere, cât și la cele în vârstă

Pentru femeile cu receptori hormonali pozitivi, HER2-negativ, cu cancer mamar metastatic , a fost prezentat un studiu al tratamentului de primă linie cu un inhibitor al kinazei dependente de ciclină 4/6 (CDK 4/6) și un inhibitor de aromatază , care a evaluat eficacitatea și siguranța acestei combinații. Journal of Clinical Oncology a publicat constatările, care includ date din 3 studii clinice randomizate și arată că femeile tinere și în vârstă aflate în postmenopauză (care au intrat la menopauză) beneficiază în mod similar de acest tratament, dar femeile în vârstă prezintă mai multe reacții adverse.

Combinarea tratamentului hormonal standard al cancerului mamar cu un inhibitor CDK 4/6 este considerată în prezent, pentru femeile în postmenopauză cu cancer mamar avansat cu receptori hormonali pozitivi, HER2-negativ, drept terapie endocrină mamară standard de primă linie; adică administrarea simultană a unui inhibitor CDK 4 / 6 (de exemplu palbociclib, ribociclib, abemaciclib) cu un inhibitor de aromatază sau fulvestrant .

În ciuda proporției mari de femei în vârstă cu cancer mamar, acest grup – mai ales cele de 75 de ani și peste – nu a fost suficient reprezentat în studiile clinice . De aceea, datele clinice despre pacientele în vârstă la care se ia în considerare terapia endocrină combinată cu un inhibitor CDK4/6 sunt limitate.

Această analiză a inclus în total 1105 paciente din 3 studii clinice:

• PALOMA-2: letrozol singur sau împreună cu palbociclib (Ibrance),
• MONALEESA-2: letrozol singur sau împreună cu ribociclib (Valamor) și 
• MONARCH-3: anastrozol sau letrozol singur ori împreună cu abemaciclib (Verzenios).

În acest grup, 456 (%25) și 198 (%10.8) de paciente aveau cel puțin 70, respectiv 75 de ani. Criteriul principal de evaluare din toate cele 3 studii a fost supraviețuirea fără progresie. Toate pacientele erau în postmenopauză, nu fuseseră tratate anterior pentru boala metastatică și aveau o stare generală de performanță ECOG 0 sau 1 .

Rezultatele analizei

• Pentru toate pacientele incluse în analiză, durata mediană a supraviețuirii fără progresie la cele care au primit doar un inhibitor de aromatază a fost de 14.8 luni , iar pentru cele tratate cu un inhibitor de aromatază combinat cu un inhibitor CDK 4/6 a fost de 27.7 luni.
• Rezultatele corespunzătoare au fost de 19.2 luni și 33.1 luni pentru pacientele de 70 de ani și peste, respectiv 13.7 luni și 24.9 luni pentru cele de peste 75 de ani.
• Comparând pacientele de peste 75 de ani cu cele sub 75 de ani în privința reacțiilor adverse , la pacientele în vârstă au fost observate mai frecvent reacții adverse severe (de gradele 3 și 4): %88.8 față de %73.4.
• În plus, la pacientele de 75 de ani și peste au fost mai frecvente reducerea / omiterea dozei (%81.6 – %71.1) și întreruperea tratamentului (%32.0 – %12.1).
• În timpul tratamentului cu un inhibitor CDK 4/6 combinat cu un inhibitor de aromatază, pacientele de 75 de ani și peste au prezentat mai frecvent diaree (%53.6 față de %45.5) și oboseală (%54.4 – %44.3). 
• La pacientele de 70 de ani și peste care primeau tratamentul combinat, reducerea / întreruperea dozei a apărut mai frecvent în ciclurile de tratament 1 până la 3, iar neutropenia, diareea și creșterea creatininei au fost cele mai frecvente reacții adverse asociate reducerii / întreruperii dozei.

În concluzie, pacientele cu cancer mamar din grupele de vârstă înaintată beneficiază în mod similar de inhibitorii CDK 4/6, iar măsurile de susținere și gestionarea mai atentă a reacțiilor adverse pentru acest grup pot îmbunătăți tolerabilitatea acestei scheme terapeutice la pacientele în vârstă.

*