Cel mai mare factor de risc pentru cancer: vârsta! Cercetătorul turc Besim Öğretmen a descoperit o nouă legătură între cancer și îmbătrânire

Cancerele reprezintă un grup foarte complex de boli, cu numeroase cauze. Cancerul nu are o singură cauză, însă cauzele sale se împart, în linii mari, în două categorii:

1. Factori de mediu: pot fi modificați și preveniți
2. Factori care nu pot fi modificați: în principal, acumularea odată cu îmbătrânirea a unor mutații și, într-o anumită măsură, factori ereditari-familiali .

Cu toate acestea, despre cel mai mare factor de risc pentru cancer se vorbește foarte puțin: Vârsta! Pe măsură ce înaintați în vârstă, probabilitatea de a dezvolta cancer crește semnificativ, iar acest lucru este valabil pentru majoritatea tipurilor de cancer.

Ca exemplu, în Anglia, jumătate dintre toate cazurile de cancer apar la persoane de 70 de ani și peste. Creșterea speranței medii de viață și a populației îmbătrânite este considerată principalul motiv pentru care 1 din 3 persoane primește un diagnostic de cancer de-a lungul vieții. Totuși, dublarea supraviețuirii în cancer în ultimii 40 de ani reprezintă o evoluție pozitivă.

Să privim relația dintre vârstă și cancer dintr-o perspectivă mai largă

Legătura dintre cancer și vârstă este surprinzătoare pentru mulți oameni. Potrivit unui studiu finanțat de Anglia în 2014, majoritatea oamenilor (% 64) considerau că apariția cancerului nu are legătură cu vârsta. Se precizează că, în Anglia, nivelul de cunoaștere a legăturii dintre riscul de cancer și vârstă este deosebit de scăzut în comparație cu alte țări.

Unul dintre motive este că poveștile pacienților cu cancer relativ tineri apar în mass-media mai des decât poveștile pacienților vârstnici. Deși astfel de cazuri sunt mult mai puțin frecvente, povestea unui pacient tânăr cu cancer este considerată mai demnă de a deveni o știre.

Doar 1 din 100 de cazuri noi de cancer este diagnosticat sub 24 de ani. Desigur, cazurile de cancer la tineri au o mare importanță medicală, iar fiecare pacient este unic; însă vizibilitatea lor în mass-media și faptul că atrag atenția creează impresia că ar fi mai frecvente decât sunt în realitate.

De ce crește vârsta riscul de cancer?

Pe măsură ce celulele noastre îmbătrânesc, devin mai susceptibile la transformarea canceroasă, dar de ce?

Celulele noastre sunt controlate de o moleculă care conține o serie de instrucțiuni, asigură funcționarea corectă a celulelor și poartă un cod unic: DNA . Celulele se multiplică și își copiază DNA pentru a menține organismul sănătos (sinteza DNA).

După cum se știe, cauza fundamentală a cancerului este multiplicarea necontrolată a celulei ca urmare a acumulării leziunilor în DNA. În viața de zi cu zi, suntem expuși la numeroși agenți cancerigeni . În organismul nostru, sistemul de reparare a DNArepară eficient leziunile DNA. În plus, celulele sistemului imunitar elimină celulele care se multiplică necontrolat.

Odată cu înaintarea în vârstă și creșterea expunerii la agenți cancerigeni, leziunile DNA nu mai pot fi reparate eficient, iar sistemul imunitar slăbește și el. În esență, ca urmare a acestora, apar multiplicări anormale ale celulelor.

Deși cancerul este o boală a vârstei înaintate, apare și la vârste tinere. La apariția acestei situații contribuie factorii ereditari, expunerea intensă la agenți cancerigeni și stilul de viață.

Mutațiile pot apărea întâmplător, însă factori precum expunerea la soare, fumatul sau razele UV cresc probabilitatea apariției lor. De aceea, este important să cunoaștem factorii care pot fi preveniți.

- Subiect conex: 10 reguli de aur pentru prevenirea cancerului

Ce ar trebui să însemne pentru noi relația dintre cancer și îmbătrânire?

Din păcate, nu putem opri procesul de îmbătrânire. Însă a ști cum crește acesta riscul de cancer reprezintă un punct de plecare important pentru cercetare și conștientizare. De exemplu, este important să știm că fumatul, consumul excesiv de alcool și înaintarea în vârstă cresc riscul de cancer prin mecanisme similare. Mutațiile care provoacă apariția cancerului pot afecta și moleculele care asigură siguranța mecanismului de reparare a DNA, crescând rata leziunilor.

Cele mai bune exemple de cancere al căror risc crește odată cu vârsta sunt cancerele de colon, sân, prostată, plămân și col uterin. Din aceste motive, screeningurile pentru depistarea precoce a cancerului încep, în majoritatea cazurilor, la vârste de 40-50 de ani.

Îmbătrânirea nu se produce brusc și nu toată lumea dezvoltă cancer. Totuși, pe măsură ce înaintăm în vârstă, poate deveni și mai important să ne cunoaștem organismul, să observăm schimbările anormale și persistente și să ținem cont de factorii de risc pe care îi putem reduce.

Majoritatea schimbărilor fizice pe care le trăim nu reprezintă cancer, dar verificarea și diagnosticarea acestuia într-un stadiu precoce înseamnă o probabilitate mai mare de succes al tratamentului. Dacă observați o schimbare fizică anormală și care nu dispare, adresați-vă neapărat medicului.

Conștientizarea cancerului este importantă la orice vârstă și fiecare persoană ar trebui să urmărească schimbările din propriul corp și, chiar dacă nu observă modificări, să efectueze controale precum colonoscopia, mamografia, testul Papanicolau .

A fost descoperită o NOUĂ legătură între cancer și îmbătrânire

La 10 mai 2018, în revista Journal of Biological Chemistry a fost publicat un studiu potrivit căruia celulele cancerului pulmonar uman pot rezista morții prin controlarea elementelor celulare implicate în procesul normal de îmbătrânire.

Studiul a fost realizat de echipa condusă de șeful departamentului care cercetează relația dintre metabolismul lipidelor (grăsimilor) și cancer (lipidomică), precum și descoperirea de medicamente, de la Centrul Oncologic Hollings din Carolina de Sud, Statele Unite, cercetătorul turc Besim Öğretmen.

Besim Öğretmen și echipa sa au studiat diferențele dintre celulele canceroase și cele normale pentru a înțelege cum se răspândesc celulele canceroase în organism. Studiul său face parte dintr-un proiect de 8.9 milioane de dolari care investighează modul în care modificările metabolismului lipidelor (grăsimilor) influențează tratamentul cancerului.

Pe măsură ce celulele normale îmbătrânesc, telomerii — capetele cromozomilor — se scurtează, iar când lungimea telomerilor ajunge la un anumit nivel critic, este inițiat un semnal pentru moartea celulei. Acest lucru pare să facă parte din procesul de îmbătrânire al celulelor normale. Totuși, celulele canceroase au dezvoltat o modalitate de a împiedica degradarea telomerilor lor, ceea ce le ajută să trăiască mai mult decât celulele normale. Viața îndelungată a celulelor canceroase face parte și din mecanismul care le permite să producă metastaze .

În noul lor studiu, grupul de cercetare al lui Besim Öğretmen a descoperit o modalitate specială prin care celulele canceroase evită moartea ca răspuns la lezarea telomerilor. Oamenii de știință știu că nivelul unei proteine numite p16 este scăzut în diferite celule canceroase. p16 este o moleculă care decide dacă o celulă îmbătrânită sau deteriorată de chimioterapie moare ori supraviețuiește. În acest proces joacă un rol și enzima care alungește telomerii scurtați, telomeraza .

„Telomerii sunt ca un ceas biologic pentru celulele noastre, iar în cancer acest ceas biologic este dereglat.” spune Öğretmen.

Cercetătorii au descoperit că p16 este cea mai importantă moleculă pentru celule atunci când telomerii încep să se degradeze. Când telomerii încep să se scurteze, p16 intră în acțiune și împinge celulele spre o îmbătrânire suplimentară, împiedicând moartea celulară.

Pentru a determina impactul clinic al acestor date, cercetătorii au utilizat un inhibitor (supresor) al enzimei sfingozin-kinază 2, care protejează telomerii, în diferite celule canceroase, inclusiv în celulele cancerului pulmonar. Cu ajutorul acestui inhibitor, cu numele de cod ABC294640, au lezat telomerii celulelor canceroase, forțând celula canceroasă să moară.

Ca rezultat al inhibării acestei enzime, celulele canceroase cu telomeri lezați au murit atunci când nivelurile de p16 erau scăzute sau absente. Totuși, celulele canceroase care conțineau niveluri ridicate de p16 au putut evita moartea și nu erau biologic active, ca semn al îmbătrânirii (celule canceroase latente).

Öğretmen a spus: „Suntem încântați că am descoperit cel puțin un mecanism care ne-ar putea ajuta să înțelegem cum crește îmbătrânirea riscul de cancer”, apoi a adăugat: „Sperăm să putem preveni sau trata mai bine cancerele asociate îmbătrânirii prin controlarea efectelor protectoare ale p16 în ceea ce privește moartea celulelor canceroase” .

Echipa lui Öğretmen este entuziasmată de posibilitatea ca inhibitorul din studiul său să fie eficient în mai multe etape ale tratamentului cancerului. Echipa a stabilit deja cea mai sigură doză pentru pacienți și planifică utilizarea acestui inhibitor într-un tip de cancer hepatic numit carcinom hepatocelular, într-un studiu clinic de fază 2 . Acest studiu clinic multicentric va include centre precum Centrul Oncologic Hollings, Universitatea din Maryland și Clinica Mayo...

Trebuie subliniat că cel puțin 4 din fiecare 10 cazuri de cancer sunt asociate unor alegeri personale, precum evitarea fumatului, menținerea unei greutăți sănătoase și consumul mai redus de alcool.

Prin urmare, nu vă îngrijorați pentru lucrurile pe care nu le puteți schimba, deoarece nu este prea târziu să schimbați ceea ce puteți.