Abemaciclib reduce riscul de recidivă în cancerul de sân în stadiu incipient

În tratamentul cancerului de sân în stadiu incipient, cu risc mare de recidivă, abemaciclib (Verzenio în SUA, Yulareb în Turcia) a suscitat entuziasm, dar a ridicat și numeroase întrebări.

În tratamentul cancerului de sân cu receptori hormonali pozitivi am cunoscut abemaciclibul odată cu aprobarea sa, unul dintre medicamentele anticanceroase de nouă generație care inhibă ciclul celular, un inhibitor CDK4 / 6. Adăugarea abemaciclibului la tratamentul hormonal standard a redus semnificativ riscul de recidivă precoce în cancerul de sân cu receptori hormonali pozitivi (HR+), cu receptorul 2 al factorului de creștere epidermală uman (HER2) negativ și cu risc mare. Acest risc de recidivă a fost redus semnificativ, după cum a demonstrat un studiu prezentat la Congresul virtual ESMO 2020 și publicat simultan în Journal of Clinical Oncology. Studiul de fază-3 a fost o cercetare clinică.

MonarchE a comparat, la 5600 de pacienți incluși în studiul clinic, rezultatele la 2 ani ale tratamentului cu abemaciclib plus terapie hormonală cu cele ale terapiei hormonale singure. S-a observat că utilizarea abemaciclibului reduce cu 25% riscul supraviețuirii fără boală (p = 0,0096; HR, 0,75; 95% CI, 0,60 - 0,93).

La 2 ani, rata supraviețuirii fără boală a fost de 92,2% în brațul cu abemaciclib și de 88,7% în grupul care a primit numai tratament de supresie hormonală.

Primul progres din ultimii 20 de ani

Cercetătorul principal al studiului, dr. Stephen Johnston, a declarat: „Aceasta este prima îmbunătățire observată în tratamentul adjuvant (protector după operație) al cancerului de sân de mai bine de 20 de ani.”

Știm că perioada cu cel mai mare risc de recidivă a cancerului de sân este reprezentată de primii 2 ani după tratament. Întrebarea esențială este dacă este nevoie de tratament timp de 2 ani sau mai mult. Un alt studiu clinic examinează ratele de recidivă în anul 3 cu un alt medicament, iar pentru rezultatele sale va trebui să așteptăm mai mult.

Ar putea această abordare să devină noul standard de tratament pentru acest grup de pacienți? Ar putea pacienții cu HR+, HER2 negativ, boală în stadiu incipient și risc mare să fie tratați fără chimioterapie, cu o asemenea combinație: un inhibitor CDK4 / 6 plus un medicament hormonal?

Detaliile studiului

Abemaciclib a primit prima aprobare în 2017 pentru cancerul care progresase după terapie hormonală sau chimioterapie, în cancerul de sân avansat HR+, HER2 negativ, ca agent unic sau în asociere cu fulvestrant, pe baza datelor studiului MONARCH-2. A primit aprobarea FDA (vedeți aprobarea FDA aferentă). Ulterior, în 2018 a fost aprobat în prima linie, în asociere cu un inhibitor de aromatază, prin studiul MONARCH-3.

MonarchE a examinat efectul abemaciclibului ca terapie adjuvantă de primă linie în cancerul de sân incipient, cu HR pozitiv și HER2 negativ.

Cine a fost considerat cu risc mare de recidivă?

• Pacienții au fost considerați cu risc mare dacă aveau ganglioni limfatici pozitivi la examinarea anatomopatologică după operație,
• o tumoră principală cu dimensiunea ≥5 cm,
• o tumoră de grad histologic 3 (grad 3)
• și/sau un indice Ki67 ≥20%.

Alegerea medicamentului de supresie hormonală a fost lăsată la latitudinea medicului, iar terapia hormonală a continuat timp de 5-10 ani, după indicațiile clinice.

Studiul MonarchE a inclus 5637 de pacienți. Grupul cu abemaciclib plus terapie hormonală a avut 2808 pacienți, iar grupul cu terapie hormonală singură 2829.

Cele două grupuri au fost bine echilibrate în privința caracteristicilor inițiale. Marea majoritate a pacienților (aproximativ 85%) aveau sub 65 de ani, iar 56,5% erau în postmenopauză.

De asemenea, 37% primiseră anterior chimioterapie neoadjuvantă și aproximativ 58% chimioterapie adjuvantă.

Riscul supraviețuirii fără metastaze la distanță a scăzut, de asemenea, cu 28% cu abemaciclib plus terapie hormonală față de terapia hormonală singură (la 2 ani, 93,6%, respectiv 90,3%).

O diferență deosebit de remarcabilă a fost apariția metastazelor în organe la distanță la numai 92 de pacienți din brațul cu tratament combinat, față de 142 de pacienți dintre cei care au primit numai terapie hormonală.

Numărul pacienților cu recidivă osoasă a fost de 32 cu abemaciclib și de 81 cu terapie hormonală singură; recidive hepatice au fost observate la 29 de pacienți cu abemaciclib și la 42 cu terapie hormonală singură.

Rezultatele au arătat că, în brațul cu abemaciclib, cele mai frecvente reacții adverse au fost diareea (82%), neutropenia (45%) și oboseala (38%), în timp ce în grupul de control cele mai frecvente reacții adverse au fost artralgia (31%), bufeurile (21%) și oboseala (15%).

Un eveniment tromboembolic venos (obstrucție vasculară) a fost înregistrat la 2,3% dintre pacienții din grupul cu abemaciclib și la 0,5% dintre cei care au primit numai terapie hormonală. Ratele bolii pulmonare interstițiale au fost de 2,7%, respectiv 1,2%.

În pofida designului studiului, care permitea reducerea dozei de la 150 mg de două ori pe zi la 100 mg dacă era necesar, 463 (16,6%) de pacienți au întrerupt abemaciclibul din cauza reacțiilor adverse. Dintre aceștia, 306 au continuat terapia hormonală. Acesta va fi un aspect important de luat în considerare în practica clinică.

Totuși, frecvența și severitatea diareei au scăzut considerabil în timp și numai 4,8% din grupul cu abemaciclib a întrerupt medicamentul din cauza acestei reacții adverse.

Întrebările care rămân...

Unele studii clinice cu rezultate aparent pozitive ridică la fel de multe întrebări pe câte răspund, iar monarchE nu este o excepție.

De exemplu, există o enigmă legată de rezultatele negative ale studiului foarte asemănător PALLAS, prezentat tot la reuniunea ESMO, care a evaluat adăugarea palbociclibului, un alt inhibitor CDK4 / 6, la terapia hormonală adjuvantă în cancerul de sân incipient HR+, HER2 negativ.

Aici, problema cea mai importantă este perioada de urmărire foarte scurtă, de numai 2 ani.

În al doilea rând, îmbunătățirea supraviețuirii fără boală va duce la ceea ce ne interesează cu adevărat: va îmbunătăți și supraviețuirea globală? Din nou, timpul va arăta, însă oncologii, pacienții și instituțiile de aprobare și rambursare acordă o importanță deosebită răspunsului la această întrebare.

Dar recidiva tardivă?

De asemenea, care ar fi durata optimă dacă un inhibitor CDK4 / 6 ar fi utilizat ca tratament adjuvant?

Un alt aspect, în privința agenților inhibitori CDK4 / 6, este că biomarkerii care să prevadă ce pacienți beneficiază cel mai mult nu au fost încă identificați. Aceste medicamente sunt foarte scumpe. Terapia adjuvantă timp de 2 ani este inaccesibilă pentru majoritatea pacienților din lume care ar putea fi candidați la tratamentul cu inhibitori CDK4 / 6.

*

Gestionează preferințele pentru a vedea conținutul extern

Gestionează preferințele pentru a vedea conținutul extern