Combinația dintre imunoterapie și chimioterapie a deschis un nou capitol în tratamentul cancerului vezicii urinare

Cancerul vezicii urinareeste cel mai frecvent cancer al sistemului urinar. La 25% dintre pacienți, la diagnostic sau pe parcursul urmăririi, apar metastaze (răspândire în organism). În această situație, pentru pacienții cu cancer avansat al vezicii urinare, abordarea standard a tratamentului inițial o reprezintă chimioterapiile sistemice. Din păcate, în pofida multiplelor opțiuni de chimioterapie disponibile, supraviețuirea mediană a acestor pacienți este de aproximativ 15 luni. O altă problemă importantă în cancerul vezicii urinare este că, din cauza bolilor asociate, aproximativ 50% dintre pacienți nu pot primi chimioterapiile eficiente dorite.

Imunoterapiile sunt medicamente care și-au demonstrat eficacitatea în multe tipuri de cancer, în special la pacienții cu cancer al vezicii urinare care nu pot primi chimioterapie. Dintre acestea, atezolizumab (Tecentriq) și pembrolizumab (Keytruda), la pacienții care nu pot primi o schemă de chimioterapie cu cisplatin și care au pozitivitate pentru markerul de imunoterapie PD-L1, au intrat în utilizarea clinică în prima linie, cu aprobarea atât a agenției americane a medicamentului (FDA), cât și a Agenției Europene a Medicamentului (EMA). Întrebarea „cum putem crește și mai mult eficacitatea acestor imunoterapii folosite clinic?” reprezintă unul dintre cele mai importante domenii actuale de cercetare.

Creșterea eficacității imunoterapiilor prin chimioterapie a fost arătată în studii anterioare. Ca rezultat, în cancerul pulmonar, utilizarea combinată a imunoterapiei și chimioterapiei și-a găsit locul în prima linie la pacienții cu stare de performanță adecvată. Două studii diferite care au evaluat aceeași eficacitate în cancerele sistemului urinar au avut ecou în oncologie.

2 studii recente care evaluează imunoterapia plus chimioterapia în cancerul vezicii urinare

Studiul IMvigor130

Primul studiu, care evalua eficacitatea chimioterapiei și imunoterapiei în cancerele cu celule tranziționale ale sistemului urinar (vezică, ureter, pelvis renal) în stadiul 4, netratate anterior, a fost IMvigor130 , un studiu clinic de fază III.

Studiul a inclus 1213 pacienți din 35 de țări. 50% dintre pacienți nu puteau primi chimioterapie cu cisplatin. Studiul a fost planificat cu trei brațe:

1. Cisplatin sau carboplatin plus gemcitabină plus imunoterapie cu atezolizumab,
2. Atezolizumab singur,
3. Schema de chimioterapie dublă cu cisplatin sau carboplatin plus gemcitabină.

Rezultate

• Prin adăugarea imunoterapiei la chimioterapie, timpul până la agravarea bolii, adică supraviețuirea fără progresie (PFS), a fost mai bun cu încă 2 luni (8 luni față de 6 luni). Supraviețuirea globală a fost mai bună cu încă 2,6 luni (16 luni față de 13,4 luni).
• Evaluarea subgrupurilor a arătat că această combinație era mai eficientă în special la pacienții care puteau primi chimioterapie cu cisplatin, în schema de chimioterapie adăugată imunoterapiei, indiferent de nivelul PD-L1.
• Față de pacienții care au primit numai chimioterapie, nu s-a constatat o diferență privind reacțiile adverse sau întreruperea tratamentului din cauza acestora la cei care au primit chimioterapie plus imunoterapie.

În concluzie, studiul IMvigor130a arătat că, la pacienții cu cancere metastatice ale sistemului urinar netratate anterior, mai ales la cei eligibili pentru cisplatin și cu stare generală de performanță adecvată, combinația atezolizumab-chimioterapie și-a găsit locul printre protocoalele care pot fi luate în considerare.

Un studiu de fază II care evaluează pembrolizumab plus nab-paclitaxel

Al doilea studiu a evaluat, în cancerele metastatice ale sistemului urinar tratate anterior prin chimioterapie cu platină, asocierea chimioterapiei cu nab-paclitaxel și a imunoterapiei cu pembrolizumab într-un studiu de fază II. Acesta a inclus 70 de pacienți care primiseră anterior chimioterapie cu platină.

• Rata globală de răspuns obținută cu nab-paclitaxel și pembrolizumab a fost de 40%. La 14% dintre pacienți s-a obținut un răspuns complet.
• Mediana timpului până la agravarea bolii (PFS) a fost de 5 luni.
• S-a constatat că acest beneficiu era independent de PD-L1, un marker important pentru imunoterapii, sau de încărcătura mutațională tumorală.
• În privința reacțiilor adverse, cu excepția manifestării de gradul 1 și 2 legate de chimioterapia cu nab-paclitaxel, și anume a neuropatiei (leziuni ale nervilor), nu au fost întâlnite reacții adverse severe.

În concluzie, pare că, în viitorul apropiat, utilizarea imunoterapiilor împreună cu chimioterapia va deveni standard în prima linie a cancerului vezicii urinare; de aceea, locul nab-paclitaxelului și pembrolizumabului în a doua linie nu este clar. Studiul sugerează că asocierea nab-paclitaxel-pembrolizumab în a doua linie este mai eficientă decât tratamentele standard la pacienții care nu primiseră anterior imunoterapie.