Cum se desfășoară descoperirea și aprobarea medicamentelor pentru cancer?

Procesele de descoperire și aprobare a medicamentelor pentru cancer durează decenii . Pe acest drum dificil, poveștile de succes ale oamenilor de știință și companiilor farmaceutice sunt mult mai puține decât cele de eșec. Așadar, cum este descoperit și aprobat un nou medicament pentru cancer? Și de ce este atât de dificil procesul de descoperire a medicamentelor?

Instituția urmărită de toate țările lumii în privința aprobării medicamentelor noi este Administrația pentru Alimente și Medicamente din SUA(FDA). FDA reglementează o serie de produse de consum, inclusiv medicamente, dispozitive medicale, vaccinuri, produse sanguine, agenți biologici, produse de origine animală și veterinare, cosmetice, produse din tutun, produse care emit radiații și alimente.

FDA a aprobat în 2018, pentru oncologie , 47 de medicamente noi, iar în 2019 au fost acordate până acum 20 de noi aprobări.

Parcursul dezvoltării medicamentelor

Deși există căi de reglementare diferite pentru diverse tipuri de produse, majoritatea medicamentelor oncologice urmează o cale generală similară de dezvoltare. Parcursul tradițional al dezvoltării poate dura aproximativ 15 ani , însă industria farmaceutică și FDA depun eforturi pentru reducerea acestei perioade.

În general, dezvoltarea medicamentelor este un proces lung, deoarece trebuie identificat un nou medicament potențial și apoi evaluat în etape preclinice și studii clinice. Descoperirea unui nou medicament potențial poate avea loc prin mai multe căi. Cercetătorii pot identifica un medicament nou testând nenumărați compuși în laborator pentru a evalua efecte benefice precum oprirea creșterii celulelor canceroase sau distrugerea lor.

3 direcții diferite în dezvoltarea medicamentelor pentru cancer:

• Uneori, o nouă descoperire în biologia cancerului poate conduce, țintind căile de creștere a cancerului prin dezvoltarea unui compus, la proiectarea inteligentă a medicamentelor.
• Uneori, se descoperă că medicamentele existente au un efect benefic împotriva unor tipuri diferite de cancer.
• În cele din urmă, tehnologiile noi și / sau proiectarea formulărilor pot schimba modul în care medicamentele ajung la celulele canceroase din organism, astfel încât un agent anticanceros care anterior nu avea efect suficient în organism poate deveni mai eficient sub forma unui compus nou (de exemplu, soluții nanotehnologice).

După testarea inițială, orice compus promițător – potențial agent anticanceros – este studiat suplimentar în laborator. Folosind celule canceroase și animale pentru a compara modul și doza optime de administrare, mecanismele de acțiune, absorbția și metabolizarea compusului de către organism, interacțiunea cu alte medicamente și eficacitatea sa, sunt efectuate studii preclinice (anterioare etapei clinice). Studiile pe animale sunt folosite frecvent pentru obținerea unor informații detaliate despre dozare și toxicitate (reacții adverse).

Studiile pe faze

Dacă rezultatele studiilor preclinice sunt promițătoare, se trece la studiile pe oameni și compusul principal intră în testarea clinică. Acest proces include mai multe faze ale studiilor clinice: faza 1, faza 2, faza 3 și uneori faza 4 (numită și etapa de după aprobare). Studiile clinice sunt proiectate cu atenție pentru a răspunde unor întrebări de cercetare specifice despre compus pentru un anumit tip de boală.

• Faza 1 cuprinde studii mici, de obicei cu aproximativ 20 până la 100 de voluntari sănătoși sau pacienți cu cancerul țintă de interes. Scopul fazei 1 este stabilirea unei doze sigure; uneori poate fi evaluată și eficacitatea compusului. Dintre medicamentele care intră în studii clinice de fază 1, aproximativ % 60 trec în faza 2.
• Faza 2 include testarea a sute de pacienți cu anumite tipuri de cancer pentru evaluarea oricărei activități anticanceroase și a reacțiilor adverse ale compusului. Studiile de fază 2 pot dura de la câteva luni până la 2 ani și, de obicei, nu au grup de control sau placebo . Aproximativ o treime dintre medicamentele care intră în faza 2 vor continua în faza 3.
• Faza 3 cuprinde studii clinice care pot dura mai mult și pot include de la câteva sute la câteva mii de pacienți cu un anumit tip de cancer. Scopul studiilor de fază 3 este evaluarea siguranței și eficacității medicamentului într-un grup mai mare de oameni, iar aceste studii sunt folosite de obicei în procesul cererii către FDA.

După cum se vede în figura de mai sus, probabilitatea ca un agent trecut prin testele preclinice (studii de laborator și pe animale), despre care se spune că este promițător, să poată fi folosit la oameni este sub %10. În prezent, curcumina (turmeric), vitamina C în doze mari, uleiul de canabis, vâscul și aproape toate suplimentele comercializate ca produse fitoterapeutice (tratament pe bază de plante) au reușit să demonstreze ceva doar în studiile preclinice, însă s-au blocat în fazele cercetării clinice la om și nu au fost considerate suficient de eficiente pentru a fi folosite ca medicament.

Din perspectivă istorică, studiile de fază 3 sunt considerate importante deoarece furnizează dovezi pentru obținerea aprobării cererii de utilizare de la FDA; sunt studii de eficacitate folosite ca dovezi pentru a susține aprobarea unui medicament într-o anumită boală.

Dacă sunt aprobate de FDA, unele medicamente continuă testarea în faza 4. Aici sunt urmărite, după utilizare, efectele pe termen lung ale unui produs.

Procesul de aprobare FDA

Când rezultatele studiilor preclinice și clinice arată că un nou medicament potențial este sigur și eficient, compania farmaceutică va depune la FDA un NDA (new drug application, cerere pentru un medicament nou). Această cerere include toate datele preclinice și clinice ale medicamentului nou, precum și prospectul propus (informațiile de etichetare), instrucțiunile de utilizare, informațiile despre brevet, actualizările de siguranță și potențialul de utilizare abuzivă. După primirea cererii, FDA stabilește dacă aceasta este completă. Cererile incomplete nu sunt înregistrate și evaluate. Toate cererile trebuie examinate, iar FDA trebuie să ia o decizie între 6 și 10 luni.

În timpul evaluării NDA, membrii echipei de evaluare FDA examinează secțiunile cererii cu caracteristici diferite. Echipa evaluează cererea în privința calității datelor, precum și a fabricării, manipulării sau păstrării datelor. După interpretarea datelor, echipa de evaluare FDA face o recomandare privind aprobarea sau neaprobarea noului medicament potențial, iar un oficial superior al FDA ia decizia finală.

Dacă NDA nu conține suficiente informații sau apar alte întrebări, FDA poate solicita un comitet consultativ. Acesta este alcătuit din experți externi care examinează cererea și oferă recomandări FDA. La luarea deciziei finale, FDA poate ține cont de recomandările grupului consultativ.

Eforturi pentru accelerarea procesului de aprobare a medicamentelor

Deoarece procesul de dezvoltare poate fi lung și există o mare nevoie de medicamente noi, sigure și eficiente , FDA are mai multe opțiuni care pot accelera procesul de aprobare a unui medicament.

Printre acestea se numără;

• Statutul Fast-track (cale rapidă),
• Statutul de terapie inovatoare (terapie revoluționară),
• Calea aprobării accelerate (cale de aprobare accelerată) și
• Statutul de evaluare prioritară (evaluare prioritară).

Toate aceste opțiuni de aprobare rapidă sunt concepute pentru reducerea duratei dezvoltării și / sau evaluării FDA și sunt de obicei rezervate compușilor considerați foarte promițători în testele preclinice și / sau clinice timpurii. Aceste opțiuni suplimentare sunt folosite frecvent în oncologie, deoarece cancerul amenință viața și, mai ales în boala metastatică , există o mare nevoie neacoperită de tratamente noi.

Când medicamentele sunt aprobate pe calea aprobării accelerate, FDA solicită efectuarea unui studiu clinic ulterior pentru a asigura eficacitatea și siguranța.

Conceptul utilizării în afara indicației

După aprobarea unui medicament, companiei farmaceutice i se permite să îl comercializeze în indicația / boala aprobată. Când compania este pregătită să producă și să distribuie medicamentul, acesta poate fi prescris de medici. Publicitatea medicamentelor este reglementată de FDA, iar toate reclamele trebuie să se refere doar la indicația aprobată și să fie corecte în privința eficacității medicamentului și a potențialelor reacții adverse.

Medicamentele administrate pentru indicațiile / bolile precizate pe etichetă sunt considerate utilizare «on-label» (conform indicației). Totuși, uneori medicamentele sunt folosite în cadrul practicii numite prescriere «off label» (în afara indicației) , pentru boli care nu sunt enumerate pe eticheta medicamentului. Un medicament este aprobat pentru o anumită indicație deoarece FDA a examinat datele științifice specifice acelei indicații. De obicei nu există suficiente date pentru utilizarea unui medicament în afara etichetei sale. Totuși, există unele informații despre medicament, precum mecanismul de acțiune, care sugerează că utilizarea în afara indicației ar putea fi o abordare terapeutică eficientă. În unele situații, ghidurile internaționale de practică clinică pot recomanda utilizarea unui medicament în afara indicației chiar fără aprobare FDA, deoarece studiile preliminare publicate arată un posibil beneficiu.

Cât de răspândită este utilizarea în afara indicației în oncologie?

Se estimează că chimioterapiile sunt utilizate în afara indicației la %13 până la %71 dintre pacienți, iar medicamentele inteligente țintite în proporție de % 62. Deși medicamentele în afara indicației sunt folosite în întreaga oncologie, utilizarea lor este mai frecventă la cei cu boală metastatică, cei care primesc îngrijire paliativă și pacienții cu cancer de sân, pancreatic, de cap și gât sau ovarian (ovarele femeii).

Pacienții pot fi, de asemenea, prin participarea la studii clinice , tratați cu medicamente care nu au fost încă aprobate de FDA. În plus, FDA are un program nou care permite pacienților accesul la medicamente experimentale. În mai 2018, guvernul SUA a adoptat legea «dreptului de a încerca» (right-to-try, RTT). Această lege permite pacienților care nu pot participa la studii clinice să utilizeze medicamente de cercetare în afara cadrului studiilor clinice după ce au încercat toate celelalte opțiuni terapeutice. Pacienții au dreptul să își întrebe medicii despre medicamente experimentale, însă medicii nu sunt obligați să îi ajute să obțină acces la acestea. De asemenea, nu există garanția că firmele farmaceutice vor aproba cererea pentru medicament sau că asigurătorii vor acoperi costurile acestui tratament de cercetare. În țara noastră se desfășoară acum numeroase studii clinice. Începând din iulie 2019, în țara noastră continuă activ în domeniul cancerului 649 de studii clinice . În lume există 60,681 de studii clinice în domeniul cancerului.

Studiile clinice reprezintă una dintre cele mai valoroase investiții pentru sănătatea și viitorul unei țări. Nu degeaba țările dezvoltate acordă acestui subiect mare importanță și alocă fonduri foarte mari. Cea mai bună cale de a depăși cultura încă tânără a cercetării clinice din țara noastră sau problema lipsei accesului la studii este ca, prin educarea populației, să renunțăm la prejudecata că «se fac experimente pe oameni», să îndrumăm pacienții către studii clinice potrivit eligibilității sau să folosim programele umanitare de acces timpuriu. Astfel, vom face unul dintre cei mai importanți pași pentru a le oferi pacienților noștri opțiunile terapeutice potrivite în același timp cu întreaga lume.