Imunoterapia a schimbat regulile în tratamentul cancerului vezicii urinare

O imunoterapie de nouă generație din clasa inhibitorilor punctelor de control, nivolumab, s-a dovedit foarte eficientă la pacienții operați pentru carcinom urotelial care a invadat stratul muscular (cancer al vezicii și tractului urinar), când este utilizată ca tratament adjuvant (protector). Aceste rezultate au fost anunțate la Simpozionul de Cancere Genitourinare 2021, prin studiul CheckMate 274.

Unul dintre cele mai importante studii din ultimii 5 ani

Acest studiu clinic a inclus pacienți indiferent de statutul tumoral PD-L1 și de administrarea chimioterapiei neoadjuvante (înainte de operație).

Mediana supraviețuirii fără boală a fost de 21 de luni la pacienții care au primit nivolumab adjuvant, față de placebo, unde a fost de 10,9 luni; o diferență de aproape două ori.

Supraviețuirea fără boală este timpul dintre operație și reapariția cancerului sau apariția metastazelor. Criteriul principal de evaluare al acestui studiu a fost „durata mediană a supraviețuirii fără boală”.

Deloc surprinzător, reacțiile adverse legate de tratament au fost mai frecvente cu nivolumab, însă calitatea vieții legată de sănătate a fost asemănătoare cu cea obținută cu placebo.

Nivolumab a intrat în istoria oncologiei ca prima imunoterapie sistemică ce a demonstrat o îmbunătățire semnificativă statistic și clinic a rezultatelor când este administrată ca tratament adjuvant pacienților cu cancer al vezicii urinare extins în stratul muscular!

Dr. Dean F. Bajorin, care a prezentat studiul, a declarat: „Aceste rezultate susțin nivolumabul în monoterapie ca nou standard în context adjuvant pentru pacienții cu cancer urotelial cu risc ridicat după îndepărtarea chirurgicală a vezicii, indiferent de statutul PD-L1 și de chimioterapia neoadjuvantă anterioară”.

Detaliile studiului CheckMate 274

În acest studiu internațional de fază 3, pentru cancer urotelial extins în stratul muscular al vezicii urinare, ureterului sau pelvisului renal, au fost incluși 709 pacienți cu risc ridicat care fuseseră operați.

La 20% dintre pacienți, tumorile proveneau din ureter și pelvisul renal, iar la 80% tumora era în vezica urinară.

Aproximativ 43% dintre pacienți primiseră chimioterapie neoadjuvantă pe bază de cisplatină, iar 40% aveau tumori pozitive pentru PD-L1.

Pacienții au fost repartizați aleatoriu, în regim dublu-orb, în două brațe, pentru a primi nivolumab adjuvant sau placebo timp de până la 1 an.

La o urmărire mediană de aproximativ 20 de luni, studiul a îndeplinit criteriul principal de evaluare, iar nivolumabul a prelungit semnificativ mediana supraviețuirii fără boală față de placebo: 21 de luni, respectiv 10,9 luni (raportul de risc, 0,70;  P  <0,001).

În analizele pe subgrupuri în funcție de localizarea bolii, s-a precizat că, pentru pacienții cu tumori ale vezicii urinare, imunoterapia a însemnat mai mult.

Beneficiul supraviețuirii fără boală a fost mare la pacienții cu tumori pozitive pentru PD-L1. La pacienții PD-L1 pozitivi, mediana supraviețuirii fără boală nu a fost atinsă în grupul nivolumab, deoarece cancerul nu reapăruse la mai mult de jumătate dintre pacienți, față de 10,8 luni în grupul placebo (HR, 0,53;  P  <0,001).

Pacienții din grupul nivolumab au avut reacții adverse grave legate de tratament (de grad 3 sau mai mare), în proporție de 17,9% față de 7,2%, determinate în principal de frecvența mai mare a creșterii amilazei și lipazei. Totuși, nu s-a înregistrat o deteriorare a calității vieții legate de sănătate față de placebo.

Cele mai frecvente reacții adverse legate de tratament, de grad 3 sau mai mare, potențial mediate imun cu nivolumab, inclusiv două decese din cauza pneumoniei legate de tratament, au fost diareea (0,9%), colita (0,9%) și pneumonita (0,9%).

• Subiect asociat: Care sunt reacțiile adverse ale medicamentelor de imunoterapie și cum se tratează?

Dr. Bajorin, care a prezentat cercetarea, a recunoscut că datele privind supraviețuirea globală și biomarkerii vor necesita urmărire mai îndelungată. Studiul fusese conceput cu aproximativ 7 ani înainte și, după discuții, durata supraviețuirii fără boală fusese aleasă drept criteriu principal de evaluare.